Povestind mărturia personală

CONVERSAȚIA

Tuturor ne place să ascultăm o poveste bună. De-a lungul veacurilor, povestirile au fost folosite pentru a distra, corecta şi instrui. Barzii şi menestrelii distrau masele, în timp călătoreau. Isus a înţeles puterea povestirii (pildele Sale) şi le-a folosit în mod eficient pentru a învăţa adevăruri profunde.

De fiecare dată când spunem povestea noastră, mărturia noastră, dăm cinste şi slavă lui Dumnezeu. Şi El este mulţumit de asta. De ce? Ei bine, povestea noastră este de fapt povestea despre cum ne-a salvat Dumnezeu... El este martor ocular al modului în care viaţa noastră s-a schimbat. Este povestea Lui de căutare a unui suflet pierdut, neajutorat, legat de iad (tu!) şi de salvare dramatică din ghearele duşmanului de moarte. El te aduce în siguranţă în Împărăţia Sa veşnică. Este, de fapt, conţinutul din care sunt realizate filmele. Şi acea repovestire a răscumpărării tale subliniază caracterul Lui. Asta e ceea ce numim «glorificarea lui Dumnezeu», oferindu-i meritele, subliniind caracterul Său şi recunoscând lucrarea Sa.

Ne place să credem că, deoarece aceasta este povestea noastră, nu trebuie să depunem nici un efort în a o spune. Am fost acolo când ni s-a întâmplat şi acum o trăim. Dar este uşor să ne încurcăm, să ne debusolăm, să pierdem focusul şi să alunecăm pe o pantă care poate distrage atenţia, plictisi, irita sau aduce confuzie interlocutorul tău. Vrem să Îl glorificam pe Dumnezeu şi să fim uşor accesibili ascultătorului nostru. De aceea puţină planificare şi practică sunt atât de valoroase atunci când îl ajuţi pe ucenicul tău să-și pregătească mărturia. Ajută-l să descopere povestea sa şi când învață să o comunice bine, aceasta poate deveni un instrument eficient pentru evanghelizare.

Pregătirea pentru a împărtăşi istoria ta

Există cinci componente de bază ale «povestirii tale»: introducerea, viaţa ta înainte de Hristos, cum ai venit la Hristos, viaţa ta după Hristos şi încheierea. Ucenicul tău ar trebui să poată expune toate cele cinci părţi în mod clar şi succint timp de 3-5 minute. Chiar şi ucenicii vorbăreţi! Să aruncăm o privire asupra modului în care să închegăm toate părţile împreună, secţiune după secţiune.

Introducerea. Identifică o temă. În jurul căror evenimente s-a rulat viaţa ta, încât acestea să fi fost folosite de Dumnezeu pentru a te ajuta să vii la El? Încearcă să ilustrezi tema cu cuvinte de imagine, cu care publicul să se poată identifica.

Viaţa ta înainte de Hristos. Vrei să pictezi o imagine a ceea ce viața ta a fost înainte de a veni la Hristos, dar nu insista asupra cât de rău ai fost sau cît de multă glorie ai avut în păcatele trecute. Împărtăşeşte doar detaliile care se referă la temă şi oferă suficiente detalii pentru a arăta nevoia ta de Hristos. Acesta nu este momentul pentru a-ţi prezenta CV-ul.

Cum ai venit la Hristos. Ai ajuns la un moment de cotitură. Asigură-te că vorbeşti în aşa fel, încât persoana cu care vorbeşti şi oricine care te aude să poată înţelege cum ai devenit creştin, modul în care şi ei pot deveni creştini. Oferă numai detaliile care sunt importante pentru a comunica de ce şi cum ai devenit creştin.

Acesta este un aspect educaţional al povestirii tale, astfel, chiar dacă interlocutorul tău nu este interesat acum, el va fi capabil să ia o decizie ulterior, pentru că l-ai echipat cu informaţii corecte.

Viaţa ta după Hristos. Descrie unele schimbări pe care Hristos le-a făcut în viaţa ta, care se referă la temă. Subliniază schimbările în caracterul tău, în atitudine, asupra perspectivei, nu doar modificările în comportament. Şi fii realist. Noi încă luptăm ca creştini. Viaţa este departe de a fi perfectă, nu-i așa? Dar ce o face diferită pentru tine acum? Fii sincer şi Dumnezeu va folosi experienţa ta personală, indiferent de cât de «nespectaculoasă» ai putea crede că este.

Încheierea. Încheie cu o propoziţie sumară care leagă împreună istoria ta în funcţie de temă. Ai putea încheia cu un verset, dar nu arunca unul doar de dragul de a arăta spiritual. Foloseşte-l, dacă este semnificativ şi se referă la povestirea tocmai spusă.

Unele sfaturi utile pentru împărtăşirea istoriei tale:

• Cu toţii avem nevoie de practică pentru a deveni buni într-o abilitate sau sport. Şi expunerea istoriei tale nu face excepţie. De fapt, scrie povestea ta şi editeaz-o. Fii specific şi oferă suficiente detalii pentru a capta atenţia şi crea o imagine, dar lasă detaliile şocante în afară.
• Nu menţiona nici o denominaţiune: acest lucru îl poate înstrăina pe cineva de la a te asculta. Orice fel de declaraţie, care reflectă negativ bisericile, organizaţiile sau alte persoane, te poate reflecta negativ și pe tine.
• Fii natural ... Asta înseamnă practică! Ai încredere în ceea ce ai de gând să spui şi cunoaşte-ţi planul general, astfel încât să poţi să mergi înainte, chiar dacă eşti întrerupt pentru întrebări.
• Acum, că eşti creştin, probabil că ai adoptat un vocabular nou. Fii conştient de acest «limbaj creştin», când vorbeşti. Astfel de cuvinte ca „salvat”, „sfinţit”, „păcat”, „justificare”, „ispăşire”, „minunat”, „plin de bucurie, de pace” şi „fericit” pot provoca confuzie, deci, fii gata pentru să le explici sau evită-le.

Aminteşte-ţi de principiul conciziei de la ora de artă oratorică de la şcoală. Vorbește pe scurt şi simplu. Tu ar trebui să fii în stare să-ți împărtăşești povestea în 3-5 minute. Dacă aceasta durează mai mult decât atât, publicul poate simţi că profiţi de el.

Și cine, de altfel, ar fi gata să te asculte aşa de mult?