Biblia - mit sau realitate

În discuțiile despre Dumnezeu, religie sau morală, mai devreme sau mai târziu încep a fi utilizate citate din Biblie. Nu este de mirare. Dacă vrem într-adevăr să clarificăm o întrebare, și nu doar să ațâțăm interlocutorul, avem nevoie să ne bazăm pe ceva. Sunt necesare argumente care să fie acceptate de către ambele părți drept veridice.

Pentru credincioși cea mai prețioasă sursă de date despre Dumnezeu este anume Biblia. Pentru creștini această carte este o trimitere de la Dumnezeu Însuși.

Așa este sau nu – fiecare om decide pentru sine. Dar mulți oameni nici nu sunt interesați să înțeleagă ce învață Biblia. De ce să-ți irosești timpul pentru niște predici învechite? Cine are nevoie de miturile evreiești? Este cunoscut și faptul că Biblia se contrazice singură la fiecare pas. Așa să fie oare? Sau…

Bineînțeles, este prostesc să ai încredere într-o carte numai din motiv că în această carte este scris că poți avea încredere în ea. Sau din motiv că altcineva e convins că ea spune adevărul. Dar este corect și invers. Nu face să te îndepărtezi de Biblie doar pentru că altcineva o neagă.

Probabil, Sfânta Scriptură este de fapt o sursă nesigură de informare. Dar veți putea oare să dovediți în mod convingător acest lucru? Sau cel puțin să explicați de ce credeți așa? Să încercăm să înțelegem împreună:

1. Este Biblia într-adevăr atât de neștiințifică?

2. Poate fi numită „Cuvântul lui Dumnezeu” o carte scrisă de oameni?

3. Cât de mult s-a modificat textul biblic pe parcursul reeditării sale de-a lungul secolelor?

4. Ce e de făcut cu contradicțiile și discrepanțele din cadrul acestei cărți?

5. Prin ce se deosebește Biblia de alte cărți religioase renumite?

1. Biblia – neștiințifică sau antiștiințifică?

Știința are un rol important în viața noastră. Așadar, dacă considerăm neștiințifică o sursă, mai degrabă că nu avem încredere în ea.

Sunt nevoit să cad de acord. Biblia nu este o carte științifică. Nu este un manual de fizică sau o cercetare medicală. Temele abordate în Sfânta Scriptură nu pot fi verificate cu ajutorul experimentelor sau modelelor matematice.

În Biblie se vorbește mai mult despre subiecte fundamentale, nu doar despre „ce” și „cum”. Mai degrabă ea răspunde la întrebări precum „a cui intenție”, „cu ce scop”, „ce să așteptăm de la viitor” și „ce trebuie să facem în legătură cu aceasta”.

Știința și religia au două scopuri distincte

Această diferență poate fi ușor ilustrată dacă e să comparăm lumea noastră cu o operă de artă a unui pictor, cu un tablou imens. În acest caz știința se ocupă de studierea vopselelor, a pânzei și a ramei. Ea poate descrie componența chimică a vopselei și poate explica de ce vopseaua se ține de pânză. Savanții pot să deducă regularitatea alternării culorilor pe pânză, pot să încerce să analizeze modul lor de combinare. Aceste aspecte pot fi cercetate chiar dacă nu există niciun pictor.

Religia, în acest exemplu, se asociază omului de artă. Ea reflectează asupra pictorului și a conceptului său de creație. Ea se interesează de personajele care sunt ilustrate pe tablou, căci ele participă la subiectul creat de pictor. Vopselele folosite de pictor îl interesează pe omul de artă, dar nu constituie esențialul. Mult mai important este rezultatul, cât de frumos este tabloul, cât de profund, ce îi învață pe cei care îl privesc.

Date științifice despre Biblie

Așadar, religia și știința au sfere de interese diferite, moduri diferite de deducere a concluziilor. Dar „neștiințific” nu înseamnă „antiștiințific”.

Acolo unde Biblia atinge subiecte ce interesează diferite științe, de multe ori ea anticipează descoperirile savanților din vremurile mai târzii. De exemplu, în Biblie există instrucțiuni privind probleme de igienă personală, pentru a căror încălcare mii de ani lumea a plătit cu epidemii îngrozitoare sau cu mortalitate înaltă printre copii.

Sau un exemplu din cu totul alt domeniu. Ați auzit probabil replici de luare în derâdere a naivității anticilor care credeau că Pământul stă pe elefanți sau pe balene. Dar asta era pe atunci o idee științifică de bază! Era logică: toate lucrurile stau pe ceva, prin urmare și Pământul ar trebui să stea pe ceva. Iar Biblia cu încă 4000 de ani înainte afirma că Dumnezeu a agățat Pământul de nimic, iar sub Pământ e pustiu (Cartea lui Iov 26:7).

Biblia ajută chiar la studierea istoriei

Cel mai mult în textul său Biblia se intersectează cu subiecte legate de istorie. Ideea este că, spre deosebire de alte cărți religioase, relatarea Bibliei decurge nu în lumea abstractă a miturilor, în timpuri îndepărtate și necunoscute, peste mări și țări. Întâmplările biblice au loc în perioade istorice concrete, pe timpul unor împărați concreți, în interacțiune cu statele vecine și cu oamenii politici.

Bineînțeles, istoria nu poate să confirme sau să infirme că anumite evenimente au fost rezultatul lucrării lui Dumnezeu. Dar ea ne permite să deducem dacă Biblia prezintă obiectiv evenimentele, care pot fi verificate, sau dacă este un simplu volum de povești.

Așadar, dacă înainte Biblia era criticată pentru anistoricitatea sa, în prezent istoricii laici se bazează tot mai mult pe textele biblice pentru a studia trecutul. Nu se poate spune că toate evenimentele descrise în Biblie au fost deja confirmate de săpăturile arheologice. Dar fiecare descoperire nouă din ultimele secole demonstra iarăși și iarăși fapte din Biblie care până la acel moment erau supuse îndoielii.

Autorii biblici s-au dovedit a fi extrem de onești în relatarea întâmplărilor ai căror martori erau.

O clipă! Autorii? Dar oare nu afirmă creștinii că autorul Bibliei este Însuși Dumnezeu?

2. Cine de fapt a scris Biblia?

Vorbind despre faptul cine a scris Biblia, nu în zadar se folosește cuvântul „autori”. Deseori se invocă următorul argument împotriva veridicității Bibliei: cunoașteți măcar câți oameni diferiți au scris-o? Într-adevăr, aici nu putem riposta.

Biblia nu este cartea unui autor concret. Textele ei au fost scrise de aproximativ patruzeci de persoane diferite pe parcursul a o mie și jumătate de ani.

Multitudinea de autori nu este un motiv ca să ne îndoim de veridicitatea Bibliei

Dar ce pondere are acest argument în demonstrarea veridicității sau neveridicității Bibliei? Oare am crede mai ușor un singur om care ar declara: eu o să vă spun acuși tot ce trebuie să știți despre Dumnezeu, viață și întreaga istorie a omenirii?!

Doar gândiți-vă! Acest „colectiv de autori”, constituit din împărați, păstori, medici, inspectori fiscali și pescari analfabeți, s-a încumetat să scrie o carte integră. În ea poate fi urmărită o linie de subiect. Cuvintele acestor oameni atât de diferiți, care au trăit în epoci total diferite, în mod uimitor se completează și se confirmă unul pe altul. Aceasta arată ca o adevărată minune!

Creștinii explică această integritate prin faptul că toți acești autori au fost inspirați de unul și același Dumnezeu. Ca un adevărat „om-orchestră”, El a cântat fiecărui autor melodia sa (toba nu seamănă cu flautul), dar în final a ieșit o melodie armonioasă.

Ați putea să nu fiți de acord cu aceasta. Dar, în orice caz, numărul autorilor nu este un motiv ca să supunem îndoielii Biblia. Căci altfel ar trebui să aruncăm toate enciclopediile, precum și majoritatea lucrărilor științifice.

Biblia – mărturii despre Dumnezeu

Dimpotrivă, în ceea ce privește Biblia, numărul de persoane care au participat la scrierea ei conferă acestei cărți mai multă valoare. Biblia nu este un manual de teologie. Este mai degrabă o colecție de mărturii despre Dumnezeu. Fiecare martor poate povesti doar ceea ce știe el personal despre Dumnezeu. Și cu cât mai mulți martori sunt, cu atât mai veridică este imaginea celor întâmplate.

Autorii Bibliei erau convinși că vorbesc adevărul

Onestitatea acestor oameni aproape că nu trezește îndoieli. Ei nu încercau să se pună pe ei înșiși sau poporul lor în lumină bună.

Fie vorba despre prorocii vechi-testamentari sau despre apostolii lui Hristos – ei știau foarte bine care este scopul cuvintelor lor. Pentru orice minciună un proroc putea fi bătut cu pietre. Iar apostolii au murit în chinuri dintr-o singură cauză: ei refuzau să-și schimbe mărturiile despre învierea lui Hristos.

Nimeni nu va fi de acord să moară sau să fie torturat pentru o minciună, dacă știe că aceasta este o minciună. Prin urmare, cel puțin autorii Bibliei erau ei înșiși convinși că vorbesc doar adevărul.

Totuși aici apare o altă întrebare. Să presupunem că „martorii” sunt de nădejde. Și ei au relatat totul exact. Dar cât de demult s-au întâmplat aceste lucruri! De atunci Biblia a putut fi denaturată de o sută de ori, conștient sau din greșeală. Posibil, ceea ce citim acum nu are nicio legătură cu textul inițial al Cuvântului lui Dumnezeu!

sursa: newliferussia.ru