În partea întâi am încercat să răspundem la întrebarea cu ce scop a fost scrisă Biblia și dacă într-adevăr această carte este atât de neștiințifică. Apoi am vorbit despre cine a scris-o de fapt.
Ne-am oprit la o întrebare firească. Chiar dacă sursa noastră de informare este sigură și putem avea încredere în autorii cărții, totuși ea a fost scrisă foarte demult. Iar asta înseamnă că de atunci Biblia a putut fi denaturată, conștient sau din greșeală.
3. Cât de mult s-a schimbat textul Bibliei pe parcursul reeditării sale de-a lungul secolelor?
Toți cunosc sensul jocului „Telefonul stricat”: oamenii, în șoaptă, transmit vecinului la ureche un cuvânt sau o frază, pe cerc, și spre sfârșitul jocului textul inițial își schimbă total sensul. Probabil, același lucru s-a întâmplat și cu Biblia în timpul transmiterii ei de la o generație la alta?
Au fost înregistrate încercări conștiente de denaturare a textului Sfintei Scripturi. Totuși, onorarea Bibliei în lumea religioasă era așa de mare că orice „corectări” de acest fel erau imediat identificate ca falsitate și erau respinse. În afară de aceasta, Biblia era păstrată de către diferite grupuri religioase, care se urmăreau cu multă râvnă unul pe altul și erau gata în orice moment să indice asupra oricărei denaturări a textului.
Însă greșelile întâmplătoare făcute pe parcursul copierii textului nu pot fi excluse. La urma urmei, astfel de greșeli se întâlnesc chiar și în cărțile contemporane, editate cu ajutorul calculatoarelor. Iar câte greșeli ar fi putut fi comise în timpul copierii manuscriselor de către copiști pe jumătate orbi până a fost inventat tiparul – este greu să ne imaginăm!
Totuși, înainte ca să respingeți din această cauză textul modern al Bibliei ca fiind neveridic, să încercăm să clarificăm cum anume se efectua copierea textelor sfinte.
Acest proces era considerat ca fiind foarte important, solicitând multă atenție și înfiorare în fața unei eventuale greșeli. Textul era împărțit în compartimente în care, în cadrul copierii, erau verificate numărul de cuvinte, rânduri și litere, cuvintele centrale din fiecare rând și literele centrale din cuvintele-cheie. Se utilizau o mulțime de procedee pentru a reduce la minim posibilitatea greșelii.
Să ne întoarcem la jocul nostru. Imaginați-vă că, auzind prin „telefonul stricat” o frază, aveți posibilitatea să întrebați dacă ați înțeles-o corect. Și încă nu doar pe vecinul din imediata apropiere, dar chiar și pe cel care a spus această frază vecinului imediat. Mai degrabă, jocul nu va mai fi hazliu, deoarece fraza va circula pe cerc fără a fi modificată.
Evident, asta nu înseamnă că niciodată nu au comise greșeli în timpul copierii. În întreaga literatură antică nu avem nicio altă carte care să se fi păstrat la fel de bine până în zilele noastre ca Biblia.
Când în Israel au fost descoperite Manuscrisele de la Marea Moartă, s-a constat că ele conțineau fragmente aproape din toate textele Bibliei. A fost găsită și cartea lui Isaia în întregime – cea mai lungă carte din Vechiul Testament. În consecință, ni s-a oferit posibilitatea să aflăm cât de mult s-a schimbat textul Bibliei pe parcursul a o mie de ani.
Cu atât sunt mai vechi Manuscrisele de la Marea Moartă decât cele mai vechi manuscrise biblice cunoscute până la această descoperire senzațională. În doar prima sută de ani de editare, textele pieselor lui Shakespeare au început să se diferențieze între ele prin capitole întregi. Iar textele cărții lui Isaia timp de zece secole s-au schimbat doar cu câteva cuvinte, care nu influențează sensul.
Asta este cel mai important. Copiștii schimau uneori locul cuvintelor, puteau comite o greșeală în vreun cuvânt. Dar încă nimănui nu i-a reușit să identifice o greșeală care ar pune la îndoială sensul sau învățătura Bibliei.
În plus, există o mulțime de manuscrise ale Bibliei – mai multe decât ale oricărei cărți vechi. Aceasta oferă posibilitatea de a compara textele între ele și de a identifica greșelile, dacă acestea s-au strecurat în text.
Chiar și într-o discuție am putea să auzim greșit ceva, să ne înțelegem greșit unul pe altul. Acest lucru este inevitabil în lumea noastră nedesăvârșită. În această situație există un singur remediu – să mai întrebăm o dată, să reflectăm, să concretizăm. Aceste reguli sunt valabile și pentru Biblie. Ca să înțelegem corect ceea ce citim, trebuie să depunem anumite eforturi. Dar nu trebuie să suspectăm interlocutorul nostru de nesinceritate, iar Biblia – de denaturare.
Ei bine, să presupunem că „martorii” biblici nu numai că sunt onești, dar chiar și au reușit să ne transmită mărturiile lor intacte. Totuși, cum putem să le dăm crezare dacă ei sunt confuzi în mărturiile lor și se contrazic unul pe altul? Doar este cunoscut faptul că Biblia este plină de contradicții!
Este amuzant faptul că printre cei care împărtășesc această opinie se găsesc foarte puține persoane care au deschis Biblia măcar o dată. Prin urmare, toți știu că Biblia este o carte plină de contradicții, dar în ce constau anume aceste contradicții nimeni nu o poate spune.
Bineînțeles, asta nu înseamnă că în Sfânta Scriptură nu sunt texte greu de înțeles sau discrepanțe în descrierea unor evenimente.
De exemplu, viața, moartea și învierea lui Isus Hristos sunt descrise în cele patru Evanghelii nu chiar la fel. Autorii acordă atenție unor aspecte diferite ale istoriei evanghelice, nu menționează unele evenimente, iar pe altele le descriu cu lux de amănunte, care nu apar în celelalte cărți. Dar oare putem numi aceasta o contradicție?
Să luăm drept exemplu o familie căreia îi place să călătorească. Dacă veți întreba fiecare membru în parte despre oricare din călătoriile realizate, fiecare relatare va fi foarte diferită.
Cineva dintre ei va începe să enumere grăbit toate obiectivele turistice vizitate. Altcineva va relata mai mult despre oamenii pe care i-a întâlnit, despre obiceiurile diferitor popoare. Iar copiii din întreaga călătorie vor reține mai degrabă înghețata și distracțiile. Dar asta nu înseamnă că relatările lor nu sunt corecte, iar călătoria – inventată!
Astfel de exemple se găsesc și în Biblie. Un evanghelist scrie că întâmplarea din dimineața de Paște s-a întîmplat foarte devreme, încă până la răsăritul soarelui, iar altul scrie că întâmplarea a avut loc în zori, când soarele abia răsărise. Se contrazic ei unul pe altul? Aceste întâmplări au avut loc pe parcursul întregii dimineți, fiecare a descris ce a reținut.
În multe cazuri, una și aceeași istorie poate suna diferit. Se poate spune, de exemplu, că acest om de afaceri și-a adus compania la faliment din cauza managementului prost. Sau s-ar putea spune că aceeași companie a fost falimentată de creditorii nerăbdători. Dar și o afirmație, și cealaltă vor fi corecte.
Astfel de discrepanțe în Biblie sunt numite de critici „contradicții”.
De exemplu, într-o carte din Biblie se spune că Iuda a cumpărat un câmp cu cei treizeci de arginți pe care i-a primit. Iar în alta – că câmpul a fost cumpărat cu acești bani de către preoți, cărora Iuda le-a restituit „onorariul” înainte ca să se spânzure.
Este clar că Iuda singur nu a avut timp să se ocupe de cumpărarea terenului înainte de sinucidere. Dar câmpul (devenit cimitir) este tot ce a „obținut” el datorită trădării.
Există și „contradicții”, care ne par a fi astfel dacă nu cunoaștem învățăturile biblice. Fizicienii afirmă că lumina este o undă. De asemenea, ei afirmă că lumina este un flux de particule. Vedeți? Chiar acum am constatat că fizicienii se contrazic! Sau pur și simplu mă descurc prost în fizică?
Aceasta nu este o încercare de a evita pur și simplu textele dificile și controversate din Biblie. De fapt, studierea acestor texte este o ocupație foarte captivantă. Când reușim să le înțelegem, ne îmbogățim considerabil viziunea noastră asupra creștinismului.
Probabil, nu trebuie să vă grăbiți să declarați Biblia ca nevrednică de încredere, bazându-vă pe aparentele contradicții. Merită să clarificați fiecare contradicție în parte și să aflați cum o explică creștinii. Și doar apoi să decideți dacă această explicație vă convine sau nu.
Până acum am vorbit doar despre faptul dacă reproșurile privind neveridicitatea Bibliei sunt întemeiate. Dar există măcar câteva argumente în favoarea deosebitei sale semnificații și valori? Da, există multe argumente de acest fel. Iată unul dintre acestea – prorociile biblice.
Probabil, o să vă mirați, dar prorociile privind viitorul sunt o raritate în cărțile sfinte ale diferitor religii. Ele nu există deloc în Coran. Nu făcea referire la prorocii nici budismul sau induismul. În general, și în Biblie prorocul nu prezice viitorul, dar le spune oamenilor un adevăr pe care ei nu îl cunosc. Dar întrucât noi nu cunoaștem nimic despre viitor, o mare parte din prorociile Bibliei ne vorbesc anume despre ceea ce încă nu s-a întâmplat.
Prezicerea viitorului în afara cărților religioase este un lucru obișnuit. Aici se încadrează și șarlatanii-astrologi cu promisiunile zilnice ale unei „zile de succes în anumite aspecte” și ale unor „dificultăți în comunicare”. Tot aici vorbim și despre renumiții prezicători, precum Nostradamus.
Unele din aceste „prorocii” se consideră ca împlinite. Dar dacă o să citiți prezicerea însăși, o vă mirați cât de vagă este ea. Doar când apare vreun eveniment potrivit, se poate inventa cum poate fi legat șirul incoerent de cuvinte și nume din prorocie cu realitatea istorică. Totodată, fiecare proroc nebiblic are o mulțime de preziceri care nu s-au împlinit, chiar dacă au fost foarte concrete.
În Biblie lucrurile stau altfel. Pentru o prorocie neîmplinită omul era declarat proroc mincinos și era omorât. Iar prorociile descrise în Biblie sunt foarte concrete. Ele menționează cu text deschis nume, împărății și evenimente.
Cum explică criticii acest lucru? Cea mai simplă soluție pentru ei este să afirme că prorocia a fost scrisă doar după ce a avut loc evenimentul. Asta este logica tipică închisă. Prorocii nu există. – Dar în Evanghelie Isus prezice distrugerea Ierusalimului și acest fapt s-a împlinit peste 30 de ani! – Înseamnă că Evanghelia a fost scrisă după distrugerea Ierusalimului. – De ce? Pentru că prorocii nu există.
Din fericire, unele prorocii ale Bibliei s-au împlinit definitiv în vremurile când Biblia se păstra deja separat și la creștini, și la iudei. A introduce aceleași modificări în cărțile sfinte ale acestor două religii, care pe atunci aveau o atitudine destul de ostilă una față de alta, era o sarcină absolut ireală.
Dacă e să privim imparțial acest subiect, este greu să contrazicem convingerea creștinilor precum că Dumnezeul Bibliei cunoaște nu doar trecutul, dar și viitorul.
Nu face să citim Biblia doar în căutarea unor preziceri sau prognoze. Scopul acestei cărți este cu totul altul. Dar față de acest text, care se dovedește drept în ceea ce niciun altul nu poate prezice, merită să luăm o atitudine serioasă.
Și dacă argumentele în favoarea veridicității Bibliei sunt atât de esențiale, de ce mulți oameni nici nu o deschid sau ignoră mesajul ei?
Fiecare decide pentru sine ce atitudine să adopte față de Biblie. Merită să o privim mai serios, să începem să o aplicăm în viața personală – este o întrebare pentru fiecare dintre noi. Nimeni nu vă poate impune să o faceți. Nici chiar acest articol.
Imaginați-vă un medic care v-a propus o metodă nouă de tratare a bolii care se consideră incurabilă. Prima reacție (și pe deplin îndreptățită) ar putea fi „ce șarlatan!”. Cu atât mai mult că tratamentul propus, din anumite considerente, vă este neplăcut.
Dar iată că v-ați cunoscut mai îndeaproape cu acest medic. V-ați convins că el este un specialist cunoscător și experimentat, care a tratat mulți oameni de diferite maladii. Lista publicațiilor sale și lista realizărilor sale profesionale vă impresionează. Ați observat că el nu face promisiuni deșarte, ci vorbește sincer chiar și despre faptele care îl dezavantajează. În aceste condiții ar fi pur și simplu necinstit să continuați să repetați că este un „șarlatan”. Trebuie să recunoașteți: acest medic merită a fi luat în serios. Dar să rămâneți să vă tratați la el sau nu – decizia vă aparține.
La fel este și cu Biblia. Sper că reflecțiile noastre o să vă ajute să vedeți că Biblia este demnă de încredere. Merită să luați o atitudine serioasă față de ea, să clarificați ce învață ea, ce afirmă. Merită să încercați să o aplicați în viața personală. Și doar atunci veți fi capabili, în baza experienței personale, să spuneți dacă această carte reprezintă într-adevăr un mesaj trimis de Dumnezeu, așa cum o consideră creștinii din întreaga lume. Este o călătorie nespus de captivantă! Drum bun!
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2024 Cru
Pune o întrebare