De ce folosesc creștinii Duminica Paștelui pentru a-și aminti unii altora că Isus a înviat din morți? Ce înseamnă expresia „Hristos a înviat!”? Ce legătură are acel eveniment, de acum 2000 de ani, cu noi în ziua de azi?
Faptul că Isus a murit pe cruce și trei zile mai târziu a înviat din morți este fundamental pentru credința creștină. Cu toate acestea, multora astăzi le este greu să creadă în minuni, în special să creadă că cineva mort poate să învie dintr-odată.
Minunea învierii lui Isus a fost discutată și analizată de-a lungul secolelor. Dacă este așa de importantă precum afirmă creștinii că este, atunci este crucial ca toată lumea să înțeleagă ce este această înviere și ce înseamnă ea, astfel încât să poată decide singuri dacă este adevărat.
Din fericire, dacă ești dispus să cauți, există o mulțime de informații la îndemână, care te pot ajuta să înțelegi mai bine.
Poți crede multe lucruri despre Isus și totuși să nu crezi că El a înviat din morți. Multe credințe Îl recunosc pe Isus într-un fel sau altul, dar nu cred că El S-a întors la viață după ce a murit.
Isus a înviat din morți și acest fapt este vital pentru credința creștină. De fapt, apostolul Pavel, un lider creștin timpuriu, care a scris o mare parte din Noul Testament al Bibliei, a spus unui grup de creștini:
„Iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este în zadar și în zadar este și credința voastră.” 1 Corinteni 15:14
În acest verset din Biblie, Pavel nu ne descurajează să credem într-un Isus înviat. Dimpotrivă, el afirmă că învierea lui Isus este centrul credinței creștine, atât de importantă încât fără ea nu există deloc credință creștină. Iată câteva motive pentru care este atât de crucial ca Isus să fi înviat din morți.
Astăzi, avem beneficiul de a putea citi întreaga Biblie, atât partea scrisă înainte de viața lui Isus, numită Vechiul Testament, cât și partea scrisă după, numită Noul Testament. Toate cele 66 de cărți, care alcătuiesc Vechiul și Noul Testament, povestesc o singură istorie consecventă. Nu poți separa Vechiul Testament de Noul Testament.
Pe tot parcursul Vechiului Testament, Dumnezeu a promis poporului Său că va veni Mesia (un Mântuitor), care îi va salva și le va schimba viața. Evreii din timpul lui Isus credeau că acest Mântuitor îi va salva de asuprirea pe care o sufereau din partea romanilor și a altor națiuni ostile.
Dumnezeu le-a spus israeliților că semne și atribute specifice Îl vor caracteriza pe Cel pe care El îl va trimite. Dumnezeu este misterios, dar El dorește ca oamenii să-L cunoască. El dorește să putem recunoaște ceea ce El face.
Isus Hristos a trebuit să împlinească fiecare profeție din Vechiul Testament referitoare la Mesia, care avea să vină. Au fost multe, dar El le-a împlinit pe toate. Una dintre aceste profeții spunea:
„De aceea mi se bucură inima și mi se înveselește sufletul! Mai mult, trupul meu va locui în siguranță, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.” Psalmul 16:9-10
Mesia avea să vadă moartea, dar trupul Său nu avea să putrezească, pentru că El avea să învie. Acest lucru s-a împlinit când Isus a înviat din morți și s-a arătat ucenicilor Săi. El avea doar cicatricile din mâini și picioare și rana de sub coastă ca semn al morții Sale.
Este esențial pentru creștini faptul că Isus a înviat din morți, pentru că El trebuia să învie ca să împlinească profețiile Vechiului Testament.
Conform Evangheliilor, cele patru cărți ale Noului Testament care relatează viața lui Isus, El le cita adesea pasaje din Vechiul Testament celor 12 cei mai apropiați ucenici ai Săi, făcând aluzie la ceea ce avea să se întâmple în săptămâna crucificării și învierii Sale. El le vorbea în pilde - povestiri sau istorioare scurte care ilustrau ceva adevărat despre Dumnezeu. Acest lucru le-a permis ucenicilor să facă legătura între ceea ce le spusese Isus și ce s-a întâmplat apoi, așa încât să înțeleagă.
Isus Însuși le-a spus ucenicilor despre moartea și învierea Sa. Dar mulți dintre ei nu înțelegeau ce spunea. Înțelegerea comună a lui Mesia, la acea vreme, era că El urma să devină regele unei împărații pământești, la fel ca regele David din Vechiul Testament. Moartea pe cruce nu se potrivea acestei înțelegeri.
O mare parte din ceea ce spunea Isus nu avea sens pentru ei, deoarece nu se potrivea cu ceea ce credeau ei despre Mesia. Era greu de crezut chiar și atunci când Isus le vorbea clar:
„De atunci încolo, Isus a început să le arate ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a conducătorilor preoților și a cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: ‒ Dumnezeu să aibă milă de Tine, Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva!”
Isus le-a spus ucenicilor Săi ce urma să se întâmple și i-a asigurat că El avea să învie din morți. Dar multora le-a fost greu să accepte acest lucru până nu L-au văzut viu și sănătos.
Pentru mulți, faptul că Isus este viu nu pare să aibă un impact semnificativ asupra credinței lor. Poate consideri și tu că, la fel ca alte religii, creștinismul are o mulțime de reguli și că faptele bune ne câștigă calea către Rai. Unele religii chiar operează cu această premisă sau cu una similară.
Dar, conform Bibliei, atunci când devii urmaș al lui Isus, începi o relație cu El. Această relație nu depinde de ceea ce faci, ci de ceea ce a făcut Isus. Oamenii sunt păcătoși din fire și nu pot să se abțină de la faptele rele. Din această cauză, toți oamenii merită mânia lui Dumnezeu. Dar Isus a suportat această pedeapsă pentru tine. Chiar dacă El nu a avut păcat, El a murit pe cruce în locul tău și al meu. (Romani 3)
Dar dacă Isus nu ar fi înviat, atunci acesta ar fi fost sfârșitul și nu am fi avut nicio speranță. Nu doar că El trebuia să moară pentru noi, dar trebuia și să învingă moartea pentru noi. Doar datorită acestui fapt avem speranța de a trăi în eternitatea pe care ni-a promis-o, cu păcatul și moartea dispărute pentru totdeauna. Pentru că El trăiește, urmașii Lui vor trăi chiar și după ce mor fizic. Dacă ești urmaș al lui Isus, moartea a fost învinsă și nu are putere de durată asupra ta. (Romani 6)
De asemenea, Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care a luat chip de om. Faptul că El a înviat din morți servește drept dovadă că El nu a fost doar un om. Oamenii nu pot învia din morți. Dacă ar fi rămas mort, ar fi subminat afirmația că El era Fiul lui Dumnezeu. Prin învierea Sa, Isus a confirmat tot ceea ce a spus despre Sine însuși, că este Fiul lui Dumnezeu. (1 Corinteni 15)
Poți să citești tu însuți Evangheliile. Ele nu sunt povești. Sunt relatări reale și faptice ale evenimentelor din viața reală care au modelat istoria și credința creștină. Ele au un impact direct asupra vieții tale.
Există mai multe motive să crezi că ceea ce spun Evangheliile despre învierea lui Isus din morți este adevărat.
Mulți oameni au investigat de-a lungul timpului afirmațiile creștinilor conform cărora Isus a murit și a înviat din morți. Au existat mai multe opinii cu referire la învierea lui Isus, dar aproape toți au fost de acord cu faptul că Isus este o persoană reală care a trăit cu adevărat și a fost într-adevăr crucificat de romani.
Pentru a învia din morți, Isus ar fi trebuit să fi murit cu adevărat. Există speculații că Isus nu a murit cu adevărat. Unii spun că El a intrat în comă din cauza durerii și S-a trezit mai târziu în mormânt.
Dar Isus a murit cu siguranță. Știm acest lucru din declarațiile martorilor, nu doar a ucenicilor Săi, ci și a dușmanilor Săi dintre evrei și romani.
Înainte de a-L coborî pe Isus de pe cruce, soldații romani I-au înfipt o suliță sub coastă. Odată ce I-au străpuns pielea, a țâșnit un amestec de apă și sânge. Un astfel de amestec indică o insuficiență cardiacă, ceea ce ar trebui să fie o dovadă suficientă că Isus era într-adevăr mort, pe lângă faptul că El a fost și îmbălsămat!
Soldații romani erau ucigași instruiți. Dacă nu și-ar fi îndeplinit datoria de a executa pe cineva, ar fi fost trași la răspundere, plătind, probabil, cu prețul vieții lor. Acest lucru îi motiva suficient de mult pentru a îndeplini fiecare execuție cu precizie.
De asemenea, toate relatările sunt de acord că Isus a fost pus într-un mormânt. Bărbații care I-au luat trupul, pentru a-l pune în mormântul păzit de soldați romani, erau ucenicii lui Isus. Proprii Săi ucenici nu I-ar fi pus trupul în mormânt dacă nu ar fi crezut, fără umbră de îndoială, că Isus era cu adevărat mort.
Unii au speculat că istoria învierii lui Isus din morți a fost un mit care s-a dezvoltat mai târziu, mult timp după incidentul real al morții Sale. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ar fi un motiv întemeiat să punem la îndoială relatarea. Nimeni nu ar fi putut, cu adevărat, să verifice evenimentele demult trecute.
Dar, relatările scrise despre Isus au apărut în câteva decenii de la răstignire, iar istoriile din aceste relatări au circulat ani de zile, prin viu grai, înainte să fie scrise. Toate acestea s-au întâmplat în timp ce oamenii care au fost parte a evenimentelor erau încă în viață și puteau verifica sau infirma istoria.
Mormântul gol este una dintre cele mai derutante părți ale istoriei pentru cei care nu sunt siguri ce să creadă despre învierea lui Isus din morți. Ridică multe semne de întrebare.
Au pus ei, într-adevăr, trupul lui Isus în mormânt? Mormântul în care se spune că a fost pus Isus era deținut de un lider evreu cunoscut. Locul în care se afla mormântul nu era secret sau obscur. Dacă ucenicii ar fi dorit să inventeze o poveste despre un mormânt gol, ar fi putut alege un loc mai obscur.
Oricine din Ierusalim, la acea vreme, ar fi putut vizita mormântul și ar fi putut verifica dacă era, cu adevărat, gol. Se spune că ucenicii lui Isus au răspândit vestea învierii foarte curând după ce ea a avut loc. Cu toate acestea, nu avem nicio relatare, din acea vreme, care să pretindă că ucenicii ar fi fost prinși mințind: că trupul lui Isus era încă în mormânt și că cineva ar putea dovedi că El era încă mort, sau că nu fusese niciodată îngropat.
De asemenea, soldați romani au fost puși să păzească mormântul și intrarea a fost sigilată. Oficialii romani nu ar fi avut motive să păzească un mormânt gol.
Cel mai convingător argument pentru mormântul gol a fost faptul că romanii și oficialii evrei de rang înalt i-au acuzat pe ucenicii lui Isus că au furat trupul. Făcând o astfel de acuzație, ei au confirmat că erau de acord cu faptul că trupul lui Isus a fost pus în mormânt la un moment dat, dar mai târziu nu mai era acolo.
Dacă trupul lui Isus nu ar fi fost pus în mormânt, ei ar fi spus acest lucru, iar dacă trupul nu ar fi dispărut din mormântul, ar fi putut să arate pur și simplu că mormântul pe care-l păzeau era neatins. Ar fi putut spune: „Trupul este încă acolo. Uitați-vă singuri.”. Dar în loc să conteste faptul că mormântul era gol, ei au acuzat ucenicii că au luat trupul.
Biblia consemnează că primele persoane care au văzut că Isus a înviat din morți au fost femeile. Faptul că ucenicii lui Isus susțin că primii martori ai învierii lui Isus au fost femeile este, poate în mod surprinzător, o dovadă că relatarea este adevărată.
În acea vreme, în cultura evreiască, mărturia unei femei nu era foarte bine privită. Dacă ucenicii ar fi inventat totul și ar fi vrut să prezinte un argument credibil și convingător, probabil ar fi pretins că un bărbat, și probabil unul proeminent, a fost primul care L-a văzut pe Isus. Faptul că Evangheliile spun că un grup de femei au fost primele care L-au văzut pe Isus înviat sugerează, cu tărie, că istoria este adevărată. De ce altfel, cei care susțin că Isus a înviat din morți ar apela la martori puțin probabil să fie crezuți, decât dacă aceștia au fost, cu adevărat, primii martori?
După ce s-a arătat grupului de femei, Isus s-a arătat multora dintre urmașii Săi. La un moment dat, Biblia spune că S-a arătat la mai mult de 500 de martori deodată (1 Corinteni 15:6).
O întrebare pe care mulți au pus-o este: „Dar dacă tuturor acestor oameni doar li s-a părut că L-au văzut pe Isus înviat?” Întrebarea sugerează că ei au avut un fel de halucinație, care i-a determinat să creadă că L-au văzut pe Isus viu când, de fapt, nu L-au văzut. Dar halucinațiile apar la nivel individual. Nu există niciun incident înregistrat în istorie de halucinație în grup.
Deci, dacă atât de mulți oameni, la acea vreme, au fost de acord în legătură cu ceea ce au văzut, se poate presupune în mod rezonabil că au spus adevărul.
Ucenicii lui Isus au fost luați prin surprindere de arestarea și moartea Lui. Ei au petrecut ziua următoare morții Lui singuri, împrăștiați, confuzi și îndurerați. Au fost înfrânți.
Acești oameni aveau să fie ulterior apărători îndrăzneți ai mesajului creștin. Isus a avut 12 adepți apropiați care sunt numiți adesea „ucenicii” Săi. Unul dintre acești bărbați, Iuda, L-a trădat pe Isus și apoi s-a sinucis. Ceilalți unsprezece L-au văzut pe Isus înviat. Zece dintre ei au fost, în cele din urmă, omorâți pentru mărturisirea că Isus a înviat, iar al unsprezecelea a fost exilat și întemnițat.
Ce i-ar fi determinat pe acești bărbați speriați și descurajați, dintr-o dată, să străbată lumea împărtășind mesajul lui Isus? Ei au continuat să afirme că Isus a înviat chiar și atunci când s-au confruntau cu alegerea de a renunța la mesajul lor, admițând că era o minciună sau de a-și da viața. Ei au ales moartea. Singura explicație pentru o astfel de schimbare de atitudine este că ei au fost siguri că L-au văzut pe Isus viu și sănătos după crucificarea Sa și că pentru adevărul că El a înviat se merită să mori.
Niciunul dintre ei nu și-a renegat mărturia în timpul vieții sale. De ce ar muri atâția bărbați pentru ceva ce știau că nu este adevărat? Singura concluzie rezonabilă este că este adevărat.
Este important să ne punem întrebarea: „A înviat Isus din morți cu adevărat?” Dumnezeu nu se așteaptă ca copiii Săi să creadă orbește. Deși există lucruri pe care noi, ca oameni, nu le vom înțelege niciodată pe deplin, Dumnezeu ne dă răspunsuri atunci când le căutăm. Nu este greșit să pui întrebări, pentru că Adevărul nu va eșua niciodată atunci când va fi cercetat.
Poți avea încredere că ceea ce spune Cuvântul este adevărat. Credința trebuie să fie înrădăcinată în adevăr. Cu cât învățăm mai mult ceea ce spune Cuvântul și cu cât căutăm să înțelegem mai mult, cu atât răspunsurile vor deveni mai clare. Cu cât mai mult ne încredem în ceea ce Dumnezeu a făcut deja, cu atât mai mult ne putem încrede în ceea ce El spune că va face în viitor.
Continuă să înaintezi în călătoria ta spirituală. Continuă să cauți adevărul.
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2024 Cru
Pune o întrebare