Unii dintre noi am avut tați care ne-au iubit cu adevărat. Tați care ne-au dedicat timp, ne-au acordat atenție, ne-au educat, ne-au îngrijit și ne-au iubit.
Unii dintre noi am avut tați care nu ne-au iubit deloc. Ni se părea că pur și simplu îi împiedicăm să lucreze, să se odihnească și să se ocupe de ceea ce într-adevăr îi interesează.
Unii dintre noi nu am avut deloc tați. Sau cel care se numea „tată” lipsea atât de des, încât se poate spune că nici nu exista.
Unii tați au făcut tot ce le sta în puteri ca să ne iubească.
Alți tați însă nici nu încercau.
Cu toate acestea, adevărul rămâne același, indiferent cum au fost tații noștri și cât de puțin ne-au purtat de grijă. Adevărul constă în faptul că am fost creați pentru a simți dragostea și grija tatălui. Relația cu tatăl nostru pământesc ar trebui să fie doar o reflectare și un model al iubirii pe care Tatăl nostru ceresc ne-o arată.
Paternitatea presupune prezența a trei calități. Și când Dumnezeu vorbește despre relația cu omul, El folosește aceste caracteristici pentru a descrie caracterul Său și atitudinea Lui față de noi.
Aceasta este esența paternității. Tatăl le oferă copiilor tot de ce au nevoie: mâncare, adăpost, siguranță. Copiii nu se pot descurca fără o astfel de grijă, ei sunt lipsiți de apărare și neputincioși de unii singuri.
Isus a spus că Tatăl nostru ceresc știe de ce avem nevoie înainte ca noi singuri să înțelegem. El a spus că Același Dumnezeu care „îmbracă” florile câmpului ne dă și nouă haine (Matei 6:25-33).
Avem un Dumnezeu care ne vede și ne poartă de grijă. Tot ceea ce avem este de la El (Iacov 1:17).
Dorim atenție și afecțiune din partea tatălui nostru. Dragostea tatălui nu poate fi câștigată – ea ne este dată în mod gratuit și cu generozitate. Dragostea tatălui este generoasă: el ne răsfață cu cadouri pe care nu le merităm. Nu avem nevoie de ele, dar el ni le oferă pentru a-și exprima atitudinea față de noi.
Așa descrie Isus dragostea Tatălui ceresc pentru noi. După cuvintele lui Isus, chiar și tații noștri pământești imperfecți se străduiesc să ofere daruri bune copiilor lor. Isus spune că niciun tată nu-i va da o piatră copilului său atunci când acesta îi cere un pește. Cu cât mai mult, spune Isus, dorește Tatăl nostru ceresc să dea daruri bune copiilor Săi. Tații buni își demonstrează sentimentele. Ei fac cadouri bune.
Acesta este cel mai important test de paternitate. Să fii gata să mori de foame pentru ca copiii tăi să fie sătui. E o jertfire de sine, care pune nevoile copilului mai presus de orice altceva, chiar până acolo ca să fii gata să-ți dai viața.
Și anume în aceasta vedem că Dumnezeu ne iubește ca un Tată ceresc. Din punct de vedere spiritual, când suntem morți în păcat, când opoziția noastră față de Dumnezeu ne transformă în dușmanii Săi, Dumnezeu ia păcatul nostru și pedeapsa care se datorează păcatului și îi dă totul lui Isus. Ce ironie! Tatăl nostru ceresc nu Îl apără pe Isus, propriul Său Fiu. Și toate acestea pentru ca noi să putem deveni fiii și fiicele Lui și să experimentăm iertarea pentru care ne-a creat Dumnezeu.
Nu stă în puterea noastră să ne schimbăm tații. Îngrijire, semne de atenție, sacrificiu – toate acestea ar fi trebuit să le primim de la părinții noștri pământești. Lipsa acestora lasă răni în inimile noastre, care ne afectează fiecare domeniu al vieții. Am fost creați pentru ca să fim iubiți și protejați.
Și totuși, există un adevăr. Indiferent cum a fost tatăl tău pământesc, tu ai acces liber la Tatăl ceresc. El vrea să-Și reverse asupra ta iubirea Sa generoasă, să-ți ofere protecție deplină și grijă nesfârșită pentru asigurarea ta cu cele necesare. Indiferent dacă tatăl tău pământesc te-a iubit sau nu te-a iubit deloc, Tatăl ceresc te iubește cu o dragoste desăvârșită.
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2024 Cru
Pune o întrebare