Ce este învierea?

Principalul adevăr al creștinismului poate fi prezentat prin faptul că Isus Hristos a trăit pe acest pământ timp de 33 de ani, a fost răstignit pe cruce și apoi, peste trei zile, a înviat. Învierea – faptul că Isus a înviat din morți – se află în chiar centrul Evangheliei. Fără ea, întregul ei mesaj se prăbușește.

Faptul că Isus a învins moartea și a revenit la viață este esențial pentru credința creștină și s-au scris multe volume despre semnificația acestei învieri. Cu siguranță, nu putem cuprinde totul în acest articol. Dar haideți să vedem ce este învierea, de ce credeau creștinii în ea și care sunt motivele pentru care este importantă.

Ucenicii lui Isus – cei 12 bărbați care L-au urmat și au învățat de la El în timpul lucrării Sale – aveau tendința de a auzi ceea ce voiau să audă. Isus însă, a prezis de mai multe ori moartea Sa, pe când ucenicii nu L-au crezut niciodată cu adevărat. Convingerea lor era că Mesia trebuia să elibereze Israelul de sub dominația Imperiului Roman. Ei credeau că El urma să instaureze o împărăție asemănătoare cu vechea împărăție a lui Israel.

De fapt, odată, când Isus vorbea despre ceea ce urma să se întâmple, unul dintre ucenicii Săi a încercat chiar să-L corecteze:

Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând: ‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor. (Marcu 8:31-33, NTR)

Ucenicii aveau în minte o agendă, care i-a împiedicat să înțeleagă ceea ce Domnul făcea chiar în fața lor. Chiar dacă nu au înțeles pe deplin la momentul respectiv, Evanghelia după Ioan spune că ucenicii au înțeles retrospectiv ceea ce Isus încerca să le spună (Ioan 2:22).

Învierea: dovada afirmațiilor lui Hristos

Pe parcursul lucrării Sale, Isus a avut grijă să nu pună prea mult accent pe semnele și minunile pe care le făcea. Deși i-ar fi fost ușor să își construiască un public în jurul miracolelor și a vindecărilor, El a evitat o slujire bazată doar pe senzaționalism. Învierea din morți ar fi fost semnul care a dat legitimitate misiunii Sale:

Atunci unii dintre farisei și învățătorii legii I-au spus: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la Tine”.
Însă Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. Căci, așa cum a fost Iona în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți, tot așa va fi și Fiul Omului, timp de trei zile și trei nopți, în inima pământului. (Matei 12:38-40, NTR)

Fariseii erau învățători religioși, care adesea nu erau de acord cu Isus și Îl invidiau pentru popularitatea Sa. Ei sperau ca, prin condamnarea Lui la moarte, să pună capăt influenței Sale. Dar fariseii au înțeles impactul pe care îl va avea învierea asupra mesajului lui Isus. Chiar dacă nu credeau în posibilitatea ca Isus să se întoarcă din morți, erau îngrijorați de ceea ce s-ar fi întâmplat dacă ucenicii i-ar fi convins pe oameni că a făcut-o. Așa că au pus la cale un plan:

A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat și i-au zis: ‒ Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“. Așadar, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“. Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima! (Matei 27:62-64, NTR)

Fariseii au înțeles ceea ce ucenicii abia încercau să înțeleagă: dacă oamenii începeau să creadă că Isus a înviat din morți, nu ar fi existat nicio modalitate de a opri această mișcare.

Dar Isus a înviat din morți

Așa cum a profețit Isus, El a ieșit din mormânt. Aceasta nu este o metaforă sau un fel de realitate spirituală specială. El a înviat fizic din morți! Când Maria Magdalena, una dintre cele care-L urmau, L-a văzut pentru prima dată în grădină, L-a confundat cu grădinarul (Ioan 20:15). Mai târziu, El li S-a arătat și altor ucenici (Ioan 20:19-20, 26-27). El le-a arătat cicatricile de pe trupul Său de la răstignire.
După înviere, Isus a pregătit chiar și un mic dejun pe care l-a împărțit cu ucenicii:

Isus s-a asigurat ca ucenicii să înțeleagă că El nu era o fantomă sau o iluzie. El era același Isus care își petrecuse ultimii trei ani cu ei și care învinsese moartea.
El nu li S-a arătat doar Mariei și ucenicilor. El S-a arătat altor doi dintre ucenicii Săi pe drumul spre Emaus (Luca 24:13-43) și, mai târziu, la peste 500 de persoane deodată (1 Corinteni 15:6). Pavel, liderul creștin care a scris o mare parte din Noul Testament, le-a spus urmașilor lui Isus dintr-o biserică că majoritatea celor 500 de persoane erau încă în viață în momentul în care el scria și puteau confirma afirmația sa că Isus a înviat din morți.

Învierea a fost elementul central al mesajului ucenicilor

Petru, liderul ucenicilor, a predicat unei mulțimi înghesuite în Ierusalim după ce Isus S-a înălțat la cer. Acest prim mesaj creștin s-a axat pe înviere. După ce a reamintit mulțimii de moartea cumplită a lui Isus, Petru a spus:

„Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea”. (Faptele Apostolilor 2:24, NTR)

În același discurs, Petru a spus că prin învierea lui Isus s-au împlinit profețiile despre Mesia lui Israel. Regele israelit David spusese cu sute de ani înainte că Mesia nu va fi „lăsat în locuința morților” și că „trupul Lui nu va vedea putrezirea” (Faptele Apostolilor 2:31). Anume învierea a dovedit că Isus cel răstignit era Domnul și Mesia.
În Biblie, cartea Faptele Apostolilor conține relatarea a ceea ce au făcut ucenicii după învierea și înălțarea lui Isus. În tot cuprinsul ei, vedem că întregul mesaj al primilor creștini era centrat pe faptul că Isus a înviat din morți:

• „Apostolii învățau poporul și vesteau în numele lui Isus învierea dintre cei morți.” (Faptele Apostolilor 4:2)
• „Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți.” (Faptele Apostolilor 4:33)
• „Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au început să discute cu el. Unii ziceau: Ce vrea să spună și palavragiul acesta? Alții ziceau: Se pare că este un predicator al unor divinități străine! Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.” (Faptele Apostolilor 17:18)
• „Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să-și bată joc, dar alții au zis: Te vom asculta și altădată cu privire la aceasta!” (Faptele Apostolilor 17:32)

Învierea lui Isus vine cu promisiunea că și urmașii Lui vor fi înviați din morți. Dar când unii din biserica din Corint au început să susțină că oamenii nu vor fi înviați, Pavel s-a asigurat că ei au înțeles că învierea nu va fi pusă la îndoială:

„Dar, dacă Cristos este predicat ca fiind înviat dintre cei morți, cum spun unii dintre voi că nu există o înviere a celor morți? Dacă nu există o înviere a celor morți, atunci nici Cristos n-a fost înviat. Iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este în zadar și în zadar este și credința voastră. Mai mult, noi suntem găsiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am depus mărturie despre Dumnezeu că L-a înviat pe Cristos, pe Care, de fapt, nu L-a înviat, dacă într-adevăr cei morți nu sunt înviați. Căci, dacă morții nu sunt înviați, atunci nici Cristos n-a fost înviat, iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credința voastră este inutilă, iar voi sunteți încă în păcatele voastre. Prin urmare, și cei care au adormit în Cristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus speranța în Cristos, atunci suntem cei mai jalnici dintre toți oamenii!” (1 Corinteni 15:12-19, NTR)

Din argumentul lui Pavel reiese că:

1. Dacă nu există înviere, atunci Hristos este încă mort.
2. Dacă Hristos este încă mort, atunci ucenicii au mințit cu privire la învierea Sa.
3. Dacă Hristos este încă mort, atunci suntem cu toții încă în păcatele noastre.
4. Dacă Hristos este încă mort, atunci cei care mor sunt morți pentru totdeauna. Și dacă Isus oferă speranță doar pentru această viață, atunci ce rost mai are?

Nu există creștinism fără înviere

Pavel arată clar că nu poți nega faptul că Isus a murit și a înviat din morți și să pretinzi totuși că ești unul dintre urmașii Săi. Dacă Isus nu a înviat din morți, învingând moartea pentru noi și stabilind o posibilă relație cu Dumnezeu, atunci Evanghelia Sa nu este cu adevărat o veste bună.
În scrisoarea sa către Romani, Pavel spune:

„Care a fost dat pentru nelegiuirile noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4:25).

Suntem îndreptățiți – sau declarați nevinovați și împăcați cu Dumnezeu – datorită morții și învierii lui Isus. Fără înviere, nu poți fi împăcat cu Dumnezeu.

Dacă ai o relație personală cu Hristos, moartea Lui ți-a asigurat iertarea, iar învierea arată că jertfa Lui a fost suficientă – a fost de ajuns. În Biblie, cartea Evrei ne spune:

„Dumnezeul păcii, Care L-a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, prin sângele legământului veșnic” (Evrei 13:20).

Adică, pentru că Isus a obținut iertarea pe cruce pentru noi, Dumnezeu L-a înviat din morți. Această iertare este acordată fiecărei persoane care are o relație cu Hristos datorită morții și învierii Sale.
În Romani 6, Pavel explică faptul că Isus a murit pentru ca cei care Îl urmează să nu fie nevoiți să experimenteze moartea spirituală. Păcatul tău te separă de Dumnezeu. Când Hristos a murit pe cruce, El a primit pedeapsa pentru tot răul pe care l-ai făcut. Cei care Îl urmează pe Isus nu mai sunt controlați de păcat. În schimb, ei Îl iubesc și caută să-L asculte pe Hristos.

Urmașii lui Hristos știu că:

...vechiul eu a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul stăpânit de păcat să fie desființat și pentru ca ei să nu mai fie sclavii păcatului, deoarece oricine a murit a fost eliberat de păcat.
Acum, dacă păcatul tău a murit cu Hristos, atunci și tu trăiești cu El. Căci, de vreme ce Hristos a înviat din morți, El nu poate muri din nou; moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu (Romani 6:4-10).
Acest lucru este ilustrat atunci când creștinii sunt botezați. Botezul este o manifestare publică prin care spui că te identifici cu moartea și învierea lui Isus. Petru explică faptul că botezul nu este

„o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci angajamentul unei conștiințe bune înaintea lui Dumnezeu prin învierea lui Isus Cristos” (1 Petru 3:21-22, NTR).

Speranța noastră într-o înviere

Dacă ai o relație personală cu Isus, ai fost eliberat. Dar, la fel ca restul creației, încă aștepți cu nerăbdare realizarea deplină a libertății tale. Pavel spune:

Noi ... gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. Căci în baza acestei speranțe am fost mântuiți. (Romani 8:23-24, NTR)

Faptul că Isus a înviat din morți îți dă speranța de care ai nevoie cu disperare. Moartea a fost învinsă, ea nu mai are ultimul cuvânt. Și, datorită învierii, te poți încrede în cuvintele lui Iov:

Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu
și că, la sfârșit, Se va ridica pe pământ.
Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită,
în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.
Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei și nu-mi va mai fi un străin!
De dorul acesta mă consum înăuntrul meu. (Iov 19:25-27, NTR)

 

 

Ai întrebări? Vorbește cu cineva pe această temă.

Ține minte — tu nu ești singur!

Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.