Soluționarea conflictelor

CONVERSAȚIA

Dacă aş putea, ca prin magie, înzestra studenții din mişcarea noastră cu o capacitate specială, aceasta ar fi, probabil, abilitatea de a ameliora şi soluţiona conflictele. De cele mai multe ori, când cineva este supărat pe altcineva, prima mişcare este de a merge şi povesti cuiva cât de rea este persoana dată. Există o tendinţă de a bârfi, de a te plânge și de a ponegri omul care te-a ofensat. Aceasta, desigur, este o reacție deloc evlavioasă și, deşi ar putea aduce satisfacție temporară, nu contribuie cu nimic la restabilirea relaţiei.

Unul din motivele pentru care noi avem tendinţa de a nu merge la persoana pe care suntem supăraţi este că nu ştim ce să spunem. Aici aș dori să-ţi ofer un ghid din cinci etape, pe care tu şi ucenicul tău l-aţi putea urma atunci când va aparea nevoia de a avea o conversaţie grea cu cineva. Cine ştie, s-ar putea întâmpla că dacă tu și ucenicul tău ați urma aceste reguli, ați declanșa o epidemie de soluţionare sănătoasă a conflictului.

De obicei, atunci când cineva e supărat pe altcineva, mocneşte până când ajunge la punctul personal de fierbere şi apoi se descarcă: "Întotdeauna faci asta. Nu pot să cred că eşti un astfel de om de nimic; nu e de mirare că nimeni nu te place; cum ai putea fi atât de prost?"

Ei bine, asta a fost comparativ drăguț. Vestea bună este că, în cele din urmă, a decis să abordeze ceea ce este deranjant pentru el, într-un fel. Dar tot ce a înțeles persoana a fost o masă deformată de acuzaţii şi emoţii. Din păcate, nu are nici cea mai mică închipuire despre ce este vorba şi se află totalmente în defensivă. Bună treabă. Însă iată o idee mai bună.

Inima apologeticii

Ei bine, ai vorbit mult până acuma, aşa că e timpul să pui o întrebare şi să asculţi. Ai putea întreba ucenicul dacă a avut parte vreodată de situaţii în care a trebuit să apere într-un fel oarecare Evanghelia ori să afirme faptul că este creştin. Dacă da, ce au spus ei şi cum au spus-o?

Descrierea situaţiei

Începe prin a exprima dezacordul cu situaţia. Dar fă acest lucru fără emoţii aprinse. Întrebarea-test ar fi dacă următoarea frază este sau nu o descriere a situaţiei: ”Când te-am sunat seara trecută, ai fost destul de nepoliticos. Am stat treaz până târziu în aşteptarea apelului tău, dar ţie ți-a păsat? Nu! Jur că eşti cea mai nesimțită persoană dintre toţi oamenii care au trăit vreodată pe fața pământului.»

O, nu. Avem doar un pic de descriere a situației, în rest, mesajul este încărcat cu interpretare, opinie subiectivă şi acuzare. Îți propun să încerci altceva în schimb:

«Hei Oscar, ai câteva minute? Vreau să vorbesc cu tine despre ceva. Seara trecută am aşteptat un telefon de la tine. Pe la 23.00 aşa şi nu am primit nici un apel și am decis să încerc să culeg numărul tău mobil. Când ai răspuns, conversaţia a fost scurtă şi tu ai închis înainte de a reuşi să îţi pun întrebarea mea.»

Prinzi ideea? Nici o interpretare, doar fapte reci si goale, fără nici o încercare de a le interpreta sau de a acuza. Ne oprim pentru a avea un start mult mai bun.

Gânduri

După ce ai stabilit faptele cu care ar trebui să fie de acord toţi, eşti liber să treci la pasul doi, în care exprimi clar interpretarea ta a faptelor. Evită sa spui lucruri ca: ”Pe baza faptelor menţionate mai sus, cred că eşti o mizerie». În schimb, încearcă să spui ceva de genul:

«Oscar, am crezut că ne-am înțeles să ne sunam la ora 9:00, deoarece am avut de terminat lucrarea și tu ai fost singurul din grupă care a avut referinţa și care erai de acord să te uiţi prin ea. Având în vedere că lucrarea constituie 40% din nota noastră, cred că a fost iresponsabil din partea ta să nu-mi dai informaţia de care aveam nevoie atunci când în cele din urmă te-am sunat.»

Vezi, eşti cinstit, faptele sunt descrise, şi acum a venit și interpretarea ta de bază, şi nemulţumirea. Continuă să mergi înainte.

Sentimente

Aceasta este etapa cînd ar trebui să-i laşi să ştie cum te simţi. Fii atent totuşi. Începând propoziţia prin a spune «Simt că. . .», aproape niciodată nu descrii un sentiment. Ştiu că e sucit, dar este adevărat. «Simt că eşti un om de nimic. « “Simt de parcă te-aș sufoca cu mâinile mele.» «Cred că lumea ar fi un loc mai bun, dacă ai fi fost mâncat de o haită de câini sălbatici». Nici o frază din cele de mai sus nu descrie sentimentele. Acestea pot dezvălui indirect sentimente, dar, în realitate, sunt propoziţii ce descriu gândirea. Încearcă din nou.

«Am nevoie să-ţi spun că am fost foarte supărat atunci când am închis telefonul. Am devenit și mai frustrat în timp ce a venit seara pentru că ştiam că asta va însemna să stau până noaptea târziu lucrând la acest proiect. Şi am fost dezamăgit de faptul că nu ți-ai onorat obligaţia când am sunat.»

Dorinţă

În pasul patru ai şansa de a exprima clar ceea ce ai dori să fi fost adevărat (şi în limbajul progresului procesului de pace în Orientul Mijlociu «A trasa o cale pentru viitor»). Atunci când încerci să fii civilizat şi să câştigi inimi, nu să provoci furie, încearcă să nu spui: «Jur că dacă vom mai ajunge în acelaşi grup, am de gând să te leg de masa de la bibliotecă şi sa îţi lipesc cu lipici ochii, ca să stea deschişi.»

În schimb, încearcă să afirmi: «Este foarte important pentru mine să obţin o notă bună la acest curs, astfel să pot absolvi cu bine. Aş dori, de asemenea, ca grupul nostru să rămână împreună pentru următorul proiect. Ai oferit câteva idei bune şi cred că suntem cu adevărat în beneficiu avându-te parte din echipă.”

Acţiuni

Lovitura finală se dă atunci cînd oferi exemple de acţiuni specifice pentru viitor. Ce le ceri să facă? Ce vrei să fie făcut neapărat?

Evită lucruri de genul:

«Deci, în viitor, ce-ar fi să crești și să-ți faci o dată tema ta de acasă împuțită? Sunt bolnav şi obosit că storci viaţa din mine și de faptul că nu te ţii de partea ta a înţelegerii.»

În schimb:

«Aş aprecia dacă ai putea finisa bibliografia până vineri, cum am decis. Dacă nu poţi, dă-mi de ştire, ca grupul să poată oferi munca altcuiva şi să îţi ofere o misiune diferită.”

Fapte. Gânduri. Sentimente. Dorinţe. Acţiuni.

Dacă îți reușește să instruieşti ucenicul să urmeze acest proces, poţi într-adevăr să îl ajuţi să rezolve conflictul în loc de a-l înflăcăra. Explică cei cinci paşi şi indiferent cât de confortabilă pare ideea, fă un joc de roluri. Vorbesc serios. Alegeţi o problemă şi apoi fă-te persoana care aduce iritare în viaţa lui.

Cere-i să explice faptele. După ce o face, evaluează cum a fost. A rămas la fapte sau a oferit opinii şi interpretări?

Apoi zi-i să împărtăşească gândurile. Sunt clare? Gândurile oferă o interpretare rezonabilă a faptelor?

Sentimentele urmează. Exprimă el emoţiile sau auzi doar gânduri îmbrăcate în limbajul emoţiilor?

Apoi vin dorinţele. Sunt ele rezonabile, libere de antagonism, avînd şansa de a obţine acordul celeilalte părţi?

În cele din urmă- acţiunea. Oferă el paşi specifici de urmat, solicitând celeilalte persoane să îi facă?

Jocul de roluri conform acestor paşi este crucial. La fel și separarea unui pas de următorul. Există mult mai multe lucruri de spus despre rezolvarea conflictelor, dar acest proces simplu va fi de folos de multe ori în parcurgerea drumului lung de îmbunătăţire a conversaţiilor dificile, pe care tu şi ucenicul va trebui să le aveţi.