Baza biblica
Studiul de articulare a răspunsurilor la întrebările filosofice şi obiecţiile formulate împotriva Evangheliei şi credinţei creştine este numit apologetică. El vine de la cuvîntul grecesc «apologia» (de unde avem cuvântul «scuze»(apology, engl.) şi înseamnă a formula o apărare bine motivată.
Ai putea să iei drept referință Col. 4:6 sau Fil. 1:7 în demonstrarea bazei biblice pentru apologetică, dar, la general vorbind, va fi mai interesant să aruncăm o privire asupra câtorva exemple biblice de apologetică în acţiune. Acestea sunt exemple în care ucenicii nu numai că au încercat să explice Evanghelia, dar, de asemenea, au reușit să ofere dovezi evidente, precum şi să anticipeze obiecţiile.
Cartea Faptele Apostolilor conţine unele mesaje care descriu experiențele reale de evanghelizare a ucenicilor. Tot aici se găsesc câteva exemple speciale de apologetică. De obicei, parcurg de mai multe ori textul din Fapte 2, dar tu poţi alege un fragment biblic diferit pentru a trece prin acest exerciţiu. Oferă ocazia ucenicului să citească predica lui Petru din Faptele Apostolilor 2:14 - 2:37 (Dar începe de la Faptele Apostolilor 2:1 pentru a înţelege întregul context) şi cere-i să identifice unele raţionamente persuasive, folosite de către Petru pentru a apăra Evanghelia şi care afirmă că Isus este Mesia. Iată câteva:
Ceea ce vrei ca ucenicul tău să înțeleagă este gândirea, raţionamentul şi apărarea persuasivă a Evangheliei care are loc. Aceasta nu este doar o prezentare a Evangheliei; Petru foloseşte apologetică pentru a prezenta o apărare puternică a faptului că Evanghelia este adevărată, anticipând întrebările care ar putea aparea în mintea publicului său.
Inima apologeticii
Ei bine, ai vorbit mult până acuma, aşa că e timpul să pui o întrebare şi să asculţi. Ai putea întreba ucenicul dacă a avut parte vreodată de situaţii în care a trebuit să apere într-un fel oarecare Evanghelia ori să afirme faptul că este creştin. Dacă da, ce au spus ei şi cum au spus-o?
(2 Tim 2:24-26)
Această secţiune a întâlnirii se ocupă de motivaţia care stă în spatele utilizării apologeticii. 1 Pet. 3:15 spune: « Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă».
Oamenii pierd focusarea în apologetică atunci când încercarea de a afirma că Evanghelia este corectă se transformă subtil într-o încercare de a arăta că ei au dreptate. Prima are loc într-o preocupare pentru ascultător, a doua este din dorinţa egoistă de a-și arăta dreptatea sau de a câştiga discuţia. Majoritatea creştinilor au cel puţin o istorie în care au a comis o astfel de eroare şi acesta este momentul potrivit pentru a o împărtăşi pe a ta.
L-ai putea întreba cum ar arăta «blândeţea şi respectul» atunci când comunică Evanghelia. Unele răspunsuri bune sau probleme, care merită a fi subliniate, ar fi: să caute întotdeauna să înţeleagă reala ezitare a persoanei din spatele întrebării lor de suprafaţă; să fie mereu în rugăciune, ce întrebări şi probleme să abordeze şi ce nu; să pună întrebări şi să clarifice ceea ce cred că au «auzit» spunîndu-se şi, probabil cel mai bun lucru pe care îl pot face, dacă nu ştiu un răspuns, este de a spune cu umilinţă, «Aceasta este o întrebare bună. Nu ştiu răspunsul la ea. Pot să revin mai târziu cu un răspuns?»
Oferă orice exemple pe care le ai pentru a-i ajuta să vadă ce înseamnă să aperi Evanghelia. În acelaşi timp fii blând şi respectuos.
Baza Apologeticii
În prezentarea Evangheliei există mai multe probleme de apărare sau de apologetică pe care ucenicul va avea nevoie să le cunoască. Prima este argumentarea faptului că Isus este Mesia. Dar, înainte de a-i răspunde, întreabă-l cum ar afirma el faptul că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Există multe modalităţi de a-ți apăra acest crez, dar oferă ucenicului ocazia de a crea un răspuns, cel mai des găsit în Biblie: dovada de împlinire a profeţiei Vechiului Testament. Spune ucenicului tău că va trebui să înveţe, să memoreze ori să aibă acces la patru pasaje din Vechiul Testament. Acestea sunt:
Isaia 9:6,7: «Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.»
Isaia 7:14: «De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).»
Mica. 5:2: «Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.»
Isaia 53:1-11: «...Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Cînd a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.»
Isaia 9 spune că Dumnezeu va fi născut ca un copil. Isaia 7 este o profeţie care stipulează că semnul naşterii lui Mesia este o fecioară însărcinată. Mica 5:2 afirmă că Mesia va fi născut în Betleem şi Isaia 61 prezice că el va fi răstignit pentru păcatele lumii.
Este, de asemenea, important pentru ei să țină minte când au fost scrise aceste cărţi din Vechiul Testament, pentru că puterea lor constă nu doar în exactitatea lor, dar și în faptul că ele au fost scrise cu mai multe secole înainte de împlinirea lor. Cartea lui Isaia a fost scrisă in jurul a. 600 î.Hr. şi Mica aproximativ în a.700 î.Hr.
Este extrem de convingător sa arăţi cuiva aceste pasaje şi profeţii, ca persoana să poată vedea cât de clar ele au descris istoria lui Isus. Când cineva îşi dă seama că aceste profeţii au fost scrise cu mult timp înaintea naşterii lui Isus, argumentul devine mai convingător, iar atunci când cineva subliniază cât de mulţi alţi oameni s-ar putea potrivi acestei descrieri pe lângă Isus (născut în Betleem, din fecioară, crucificat etc.), evidențele devin copleşitoare.
Aceasta este prima introducere a ucenicului tău în apologetică. Încurajează-l să înveţe aceste pasaje.
Abordarea întrebărilor pe care scepticii le-ar putea ridica cu privire la Evanghelie nu este de obicei inclusă în ucenicie la început, dar deoarece Campus Crusade este o lucrare de evanghelizare, nu va trece mult timp înainte ca ucenicul tău să mpărtăşească cu alţii credinţa sa. Poate chiar o face deja. Deci, trebuie să îl înveţi cum să răspundă la unele obiecţii cu privire la mesajul Evangheliei. Scopul întâlnirii este de a discuta baza biblică pentru apologetică, atitudinea cu care cineva ar trebui să abordeze obiecţiile şi trezirea interesului pentru studiu individual.
În timp ce tocmai l-ai echipat să răspundă la o întrebare, există altele zeci care necesită răspuns. Tu nu vei avea suficient timp pentru a-i învăţa tot ce ei ar trebui să ştie la acest subiect; obiectivul tău a fost de a stimula apetitul lor pentru a citi, a învăţa, şi memora mai multe în tărâmul apologeticii. Deci, aplicarea este de a pune în mâinile lor câteva resurse, care i-ar ajuta să adreseze mai multe răspunsuri apologetice de bază. Uită-te la secţiunea “Trasee alăturate” pentru unele sugestii.
© 2017 - 2024 Cru
