Administrarea

CONVERSAȚIA

O lecţie foarte importantă pe care o poate învăţa ucenicul tău care se maturizează este cum să fie un bun administrator. Nu am în vedere să-i arăți cum se organizează servirea mâncării într-o cafenea. Vorbesc despre a învăţa ucenicul să fie un manager înţelept al banilor, timpului, talentelor sale etc. ca un rob al lui Hristos. Ron Blue a afirmat: «Administrarea este folosirea resurselor date de Dumnezeu, pentru realizarea obiectivelor date de Dumnezeu.»

Un student obișnuit are nevoie de orientare serioasă în această perioadă a vieţii pentru a lua decizii de administrare înţelepte. Studenţii se află la răscruci de drumuri importante în viaţa lor şi iau (sau în curând vor lua) multe decizii pentru prima dată singuri. Cu cât mai devreme ucenicul tău va învăţă să ia decizii bune, cu atât mai bine îi va fi mai târziu în viaţă şi, mai important, în veşnicie.

Poţi începe această conversaţie importantă prin a întreba ucenicul care sunt lucrurile pe care el le posedă. Făcând lista împreună, include şi lucruri pe care le deţii şi tu. Gândiţi-vă la zonele largi de timp, talente şi de posesii. Include apartamentul tău, pisica, câinele, abilităţile, competenţele, maşina, timpul liber, imaginea de sine, alocaţia, hainele, calculatorul, contul curent, deciziile, notele, CV-ul, viitorul, atitudinile, organismul, planurile de vara, datoriile etc. Un bun administrator înțelege și trăiește correct echilibrul dintre proprietatea finală (deţinută de Dumnezeu) şi responsabilitatea noastră temporară de a o gestiona.

Cu excepţia cazului în care ucenicul tău este un administrator foarte bun, el, probabil, este prea posesiv faţă de unele lucruri pe care le deţine. Dacă ai fi fost mentorul lui Gollum din ”Stăpânul inelelor”, ai fi auzit, probabil, în conversaţiile voastre posesiva afirmație: «Este al meu! Este al meu! Preţiosul meu!». Poate că ucenicul tău nu a dedicat întreaga sa viaţă Domniei lui Hristos. S-ar putea să nu dorească să predea Domnului tot ce are sau ar putea să nu fie conştient de ceea ce are el în posesie, sau lui i-ar putea fi chiar frică de ceea ce s-ar întâmpla, dacă ar lăsa palmele deschise.

Ucenicul tău ar putea avea probleme şi cu iresponsabilitatea (neglijenţa). Atitudinea proprietarului neglijent este: «Acest lucru nu este al meu, aşa că nu-mi pasă ce i se întâmplă». Această atitudine este răspândită mai ales faţă de posesiunile nemateriale. Aici sunt câteva exemple: greşeli, datorii, sentimente rănite, comentarii dure, istoria familiei, slăbiciuni, păcat etc. ...Neglijarea administrării sau responsabilităţii nu este o gestionare bună.

Există o zicală care sperăm că rezumă ideea generală. Când închidem mâinile noastre, ridicăm pumnii către Dumnezeu. Când lăsăm în jos mâinile noastre, stricăm ceea ce Dumnezeu ne-a încredinţat. Când deschidem palmele, facem schimb pe cadouri veşnice, care ne aşteaptă.

Citiţi cu voce tare pilda talanţilor găsită în Matei 25:14-30. Citind acest pasaj, atrageţi atenţie următoarelor principii. Stăpânul în această pildă este Hristos şi slujitorii sunt creştinii. Ghidându-l în adevăr, fii blând, dar ferm. Adevărul este necesar, dar ţine minte că frecvent se poate atinge nervul, când se face «operaţie la inima.»

Principiul # 1: Dumnezeu le deţine pe toate

Primul principiu este că oricum totul îi aparţine lui Dumnezeu. Dumnezeu deţine totul. Ce înseamnă acest «totul»? Totul! Chiar şi mucii din nas şi grăsimea de pe fata ta este a Lui. Şi dolarul, şi găurile din portofel sunt, cu siguranţă, ale Lui. Să revizuim lista, pe care aţi făcut-o cu ucenicul. Treceţi prin listă și roagă ucenicul să încercuiască totul din listă, ce a fost predat domniei lui Hristos. Vom examina lista şi la sfârşitul anului.

Ron Blue spune în ”Stăpâneşte-ţi banii”: «Dacă eu chiar cred că Dumnezeu le deţine pe toate, când pierd orice posesie, indiferent de cauză, emoţiile mele pot striga, dar mintea mea şi spiritul nu au nici cea mai mică întrebare cu privire la dreptul lui Dumnezeu să ia ce vrea El oricînd vrea.»

Fiecare decizie este o decizie spirituală. Cumpărarea maşinii, o vacanţă, cumpărarea produselor alimentare, plata datoriilor şi impozitelor sunt toate din aceeaşi categorie, deoarece toate resursele sunt ale lui Dumnezeu. Mulţi oameni în SUA ar spune că ai dreptul la orice stil de viaţă pe care ți-l poţi permite. Este în stilul american! Voi fi direct, acest lucru este, pur şi simplu, fals. Noi trebuie să ne aducem sub stăpânirea lui Isus. Suntem sclavi. El este Stăpânul nostru!

Principiul # 2: «Proprietatea» noastră este temporară

Este amuzant, într-un fel, să vorbeşti despre ceea ce «deţine» un slujitor. El nu deţine nimic în realitate, dar i-a fost dată mare responsabilitate. Destul de straniu, nu? Ai putea spune că dacă Dumnezeu le deţine pe toate, poţi să faci ce vrei cu ele, dar acest lucru este ignoranţă. Sentimentul nostru natural al «proprietăţii» poate fi sănătos, dar trebuie să fie construit , avându-L în vedere pe Stăpânul care deţine toate lucrurile. Trebuie să folosim bine ceea ce ni s-a dat pentru gloria şi binele Domnului nostru.

Mai mult decît atît, tot ceea ce avem în proprietate va trece. Jocul se va termina. Pavel a spus lui Timotei: «Nu am adus nimic în lume, şi nu putem lua nimic din ea. «(1 Timotei 6:7) Realitatea tristă este că mulţi creştini petrec viaţa lor, adunând mari bogăţii în scopul de a le cheltui pentru ei înşişi pentru a crea un stil de viaţă «mai bun».

Acesta este un vid. Eu nu spun că nu ar trebui să cumperi o maşină, dar ai oare într-adevăr nevoie de clopote și fluiere? Ai nevoie de un motor triplu super încărcat? Aceasta este o zona gri, dar gândul că «proprietatea» noastră este temporară ne va ghida în acest sens.

Principiul # 3: Suntem răsplătiţi în baza modului în care folosim ceea ce ni s-a dat

- Slujitorul căruia i-au fost daţi 5 talanţi a produs 5.

- Slujitorul căruia i-au fost daţi 2 a produs 2.

- Slujitorul căruia i-a fost dat 1 nu a produs nimic.

Acest lucru este simpla matematică. Principiul de bază este că dacă suntem credincioşi în ceea ce ne-a fost dat, vom fi răsplătiţi. În filmul „Omul Păianjen”, unchiul lui Peter Parker îi dă un sfaturi înţelept: «Cu mare putere vine şi marea responsabilitate». Isus a spus: «Cui i s-a dat mult, i se va cere mult. «(Luca 12:48) Cu cât mai mult ne-a fost dat, cu atât mai mare va fi cerinţa faţă de noi mai târziu.

Principiul # 4: Isprăvnicia rea va fi pedepsită

Acest lucru nu trebuie văzut ca un atac de condamnare, ci ca o avertizare solemnă prostiei. Al treilea slujitor a avut abilitatea, ca și ceilalţi doi, să pună ce avea în negoţ, dar el nu trăia după priorităţile domnului său. În această pildă slujitorul a menţionat că lui i-a fost frică de faliment, pentru că el ştia consecinţele. Cu toate acestea, lucru ironic este că teama sa nu l-a condus la o bună gestiune. El nici măcar nu a depus ceea ce avea într-un cont bancar la o rată scăzută de dobândă. Interesant este faptul că, dacă ar fi depus banii pe dobânda de 2%, el ar fi dublat suma în 35 de ani (și aceasta fără a fi luată în considerație rata inflaţiei).

Vedeți pedeapsa. Eu la sigur nu vreau să fiu un slujitor prost. Cine în mintea lui normală ar vrea să fie numit de către Isus un slujitor leneş şi rău? Eu nu sunt sigur ce înseamnă plânsul şi scrâşnirea dinţilor din pildă, dar asta nu sună distractiv deloc. Mai bine verificăm cum stăm cu administrarea noastră pentru a ne asigura că nu ajungem acolo într-o zi!

Revizuire

Citiţi împreună Luca 16:10-13:

Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Principiul mâinilor deschise

- Când închidem mâinile noastre, ridicăm pumnii noştri către Dumnezeu.

- Când lăsăm în jos mâinile noastre, stricăm ceea ce Dumnezeu ne-a încredinţat.

- Când deschidem mâinile noastre, facem schimb pe cadouri veşnice ce ne aşteaptă.