Ascultarea

CONVERSAȚIA

Tit este una dintre cele mai neglijate cărţi ale Noului Testament, dar care este bogată în adevăr. Există două observaţii-cheie pe care să le descoperiți împreună cu ucenicul tău. Ele vor descoperi comorile din această carte. Prima poate fi găsită dacă atragem atenţie salutului lui Pavel în 1:1-4. După ce el se identifică pe sine şi scopul său, Pavel prezintă obişnuita lui formulă de adresare. . . un fel de salutare. El spune: ‘‘Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi Isus Hristos, Mântuitorul nostru.’’

Ai prins ideea? Dacă eşti obişnuit să citeşti scrisorile lui Pavel, aceasta ar fi putut suna ciudat pentru tine. Răsfoieşte-ţi Biblia si uită-te la scrisorile lui. Citeşte formula de adresare, pe care el o foloseşte în fiecare scrisoare. Hai, că te voi aştepta.

Dacă ai făcut-o, ar fi trebuit să observi formula diferită de salutare, pe care el o utilizează în toate scrisorile sale: ‘‘Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Hristos’’. În Romani, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, precum şi în alte epistole, el foloseşte aceeaşi expresie de fiecare dată când scrie o scrisoare. Aşa este până când el ajunge la Tit. În această scrisoare, în loc să se adreseze lui Isus ‘‘Domnul’’, el Îi atribuie titlul de ‘‘Mântuitor”. De fapt, dacă te uiţi prin restul cărţii Tit, nu vei găsi nici o referire a lui Pavel la utilizarea termenului ‘‘Domn’’. În schimb, vei găsi în repetate rânduri numindu-L pe Isus ‘‘Mântuitor”.

Lucrul acesta ar putea să nu pară semnificativ pentru tine, însă ascultă-mă. În toate scrisorile sale, Pavel foloseşte termenul ‘‘Domn’’ de 257 de ori. În fiecare scrisoare el îl foloseşte în mod repetat. Chiar şi în scrisoarea extrem de scurtă către Filimon el îl numeşte pe Isus ‘‘Domn’’ de mai multe ori. Domnia lui Isus este în mod constant pe buzele lui. Dar el nu o utilizează nici măcar o dată în toată scrisoarea către Tit.

Prin contrast, el foloseşte cuvântul ‘‘Mântuitorul’’ numai de douăsprezece ori în scrierile sale.

O jumătate din ele apar în scrisoarea sa către Tit. 0/257 pentru Domn, şi 6/12 pentru Mântuitor. Nu ți se pare ca Pavel încearcă să sublinieze ceva? Isus este Mântuitor, Mântuitorul, Mântuitorul, Mântuitorul. De ce are loc această accentuare?

O întrebare bună. Răspunsul poate fi găsit în cheia numărul doi. Dacă te uiţi prin cartea Tit din nou (sau mai bine, citeşte-o cu atenție), vei găsi o frază ce se repetă alături de titlul repetat al Mântuitorului. Înainte de a continua lectura, citeşte epistola către Tit şi vezi dacă o poţi găsi.

Asta e. Ești gata?

1:8 - ... ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat...

1:16 - Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună…

2:7 - ...şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie...

2:14 - [Isus Hristos] S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

3:1 - Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun...

3:8 - Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

3:14 - Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori.

Fă ceea ce este bun, fă ceea ce este bun, fă ceea ce este bun.

Un pic de context

Tit era pastorul Bisericii din Creta. Creta era un loc urât. În conformitate cu propriul lor profet Epimenide, ‘‘cretanii sunt întotdeauna mincinoşi, nişte bestii rele, nişte îmbuibaţi leneşi’’. În aceste împrejurări, îndemnul de bază al lui Pavel către acest pastor este de a-și chema enoriașii să trăiască o viaţa neprihănită. Pavel a ştiut că pe această insulă întunecoasă Evanghelia ar străluci puternic în vieţile celor răscumpăraţi. Astfel au apărut apelurile repetate de a face ceea ce este bine.

Pavel, de asemenea, ştia că era important nu numai să trăiască o viaţa neprihănită, dar şi să facă acest lucru cu o motivaţie corectă. Unii cred eronat că noi trebuie să Îl ascultăm pe Isus doar pentru că El este Domn. De fapt, ei cred că motivaţia potrivită pentru ascultare este frica de pedeapsa pe care El are autoritatea de a o aduce. În timp ce El este, desigur, Domn şi conducător în toate, nu domnia Lui ne motivează la ascultare. Mai degrabă, harul Său pe care El ni-l oferă ca Mântuitor ne mişcă inima să ascultăm de El.

Exact pentru acest motiv, în scrisoarea cea mai puternică a lui Pavel despre ascultare şi viaţă neprihănită, el intenționat neglijează statutul de Domn şi subliniază, chiar prea mult accentuează, statutul de Mântuitor. Suntem chemaţi să facem ceea ce este bine, să facem ceea ce este bine, să facem ceea ce este bine pentru că Isus este Mântuitorul, Mântuitorul, Mântuitorul, Mântuitorul nostru.

Este important ca ucenicul tău să înţeleagă aceste două chei (şi, astfel, punctul de vedere din Tit). Isus vrea ca oamenii Săi să fie diferiţi, dar nu numai diferiţi, ci mai buni. Potrivit vers. 2:14, El S-a dat pe Sine pentru noi, nu numai ca să ne răscumpere, dar, de asemenea, ca să ne facă un popor, care este dornic de a face ceea ce este bun. Ajută ucenicul tău să vadă că harul nu este o permisiune pentru păcat, ci este o invitaţie de a trăi o calitate a vieţii cu totul diferită - mai bună.

Tit 3:3-8 este o paralelă cu Efeseni 2:1-10 şi un rezumat al Evangheliei. Aruncaţi o privire la cele două pasaje şi veţi vedea ce vreau sa spun. În Tit 3:8, după rezumarea Evangheliei harului, Pavel spune: ‘‘Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!’’ Aceasta este istoria Mântuitorului, pe care noi o repetăm în mod constant în scopul de a ajuta ucenicul nostru să ducă o viaţă de ascultare, marcată de bunătate.

Treci cu ucenicul tău prin toată cartea Tit, după cum te-am ghidat şi eu aici. Condu-l în descoperirea acestor chei şi interacţionează cu el cu privire la starea lui de ascultare. Nu îi spune doar care sunt aceste chei. Provoacă-l să le găsească, aşa cum eu am încercat să o fac cu tine. În felul acesta el le va memora mai bine. Uite-te cu el la fiecare din saluturile lui Pavel până când expresia va răsuna în mod constant în capul lui. Apoi, arată-i epistola către Tit. Care este diferenţa? Ce crezi că înseamnă aceasta? Ulterior, fă acelaşi lucru cu frazele legate de ‘‘a face ceea ce este bine’’. Propune-i să se uite prin text pentru a căuta fraza ce se repetă. Cu cât mai mult el descoperă singur, cu atât mai profund se va adânci mesajul în inimile lui.

În cele din urmă, asigură-te că treceţi prin secţiunea ‘‘Următorii paşi’’ ce conține un set de întrebări pe care ai putea să le pui pentru a-l ajuta să aplice lucrurile menţionate.

Fă ce este bine. El este Mântuitorul.