Ziua 9

Desenează-L pe Isus

Adesea îmi doresc să pot picta. Când văd un lan de floarea soarelui sau o rămurică înflorită de cireș, un apus de soare, așa și îmi vine să iau o pensulă și printr-o mișcare magică să aștern pe pânză ce a fost stârnit în suflet. Uneori, chiar îndrăznesc să iau creionul în mână. Cu părere de rău, nu-mi reușește mai mult de o floricică cu cinci petale sau un copăcel timid. În schimb fiica mai mare, se descurcă foarte bine. A pictat jucărioare de brad personalizate pentru fiecare membru al familiei, ilustrate cu flori gingașe, păsărele pe ram și căsuțe în pădure. Zice că oamenii i se dau mai greu, dar păstrăm cu drag și desenul cu portretul lui tata la Starbucks, cu prietena ei, Dana, și cu alte personaje interesante. De fiecare dată când o văd că desenează ceva, aștept curioasă să văd ce va ieși. Și fiica mai mică recent a început să frecventeze pictura. În mapa-i de desen s-au adăpostit deja o girafă cu puiul ei, un elefant, o zebră, un tucan, și chiar un leneș. Acum desenează în creion animale domestice. Eu privesc și mă minunez. Fetelor, cum faceți voi asta?!

O imagine poate vorbi cât o mie de cuvinte. Dar uneori și cuvintele pot crea imagini pătrunzătoare. Cartea Isaia este plină de astfel de tablouri vii. Pe măsură ce vom dezvălui unele dintre ele, încercați să puneți în mișcare toată imaginația. Luați un creion, o pensulă, o cariocă și pictați:

La început, o țarină pustie, un pământ cu crăpături, pe care nu a plouat demult. Puteți folosi cafeniu întunecat sau gri, sau poate un galben nisipos. Acum desenați un trunchi vechi de copac. Adăugați și câteva rădăcini. Trunchiul poate e mai greu de redat, dar nu vă opriți, desenați cu creionul și retușul îl puteți face mai târziu. Din acest trunchi, dintr-o margine, încercați să arătați cum iese o Mlădiță firavă, un fel de Lăstar. Aici se cere un maroniu întunecat pentru tulpină, dar și verde pentru frunzulițe. V-a reușit? Nu vă opriți. Vom adăuga dinamică. Îngroșați tulpina Lăstarului și adăugați mai multe frunze și muguri. Mai puneți verde, mai mult verde, lungiți tulpina și adăugați și mai multe frunze. Dacă vă reușește, transformați crenguța în copac. Mai avem de adăugat încă un element, și imaginea e gata. Suflați peste foaie praf de culoare. Puteți alege orice nuanță vă place, vom încerca să adăugam un fel de voal plăcut, un strat străveziu de lumină și viață. Gata. Felicitări, tocmai ați pictat Isaia 11:1-2: ”O Mlădiță va ieși din trunchiul lui Ișai și un vlăstar din rădăcinile lui va aduce rod. Duhul Domnului Se va odihni peste El, Duh de înțelepciune și de pricepere, Duh de sfătuire și de putere, Duh de cunoaștere și de teamă de Domnul.”

Dacă v-a plăcut exercițiul de creație, îl puteți continua. Până la sfârșitul capitolului 11 sunt multe alte elemente interesante care pot fi adăugate la tablou. Cred că le voi propune și fetelor mele să încerce 😊

Să mai savurăm o imagine:

”Iată, Robul Meu pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va aduce neamurilor judecata. Nu va striga, nici nu-Și va înălța vocea, nu va face ca glasul să fie auzit pe stradă. Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioșie va aduce judecata. El nu va slăbi și nu va fi zdrobit, până nu va așeza judecata pe pământ. Și insulele vor aștepta Legea Lui.” (Isaia 42:1-4)

Cu ochi de proroc, Isaia a văzut pe Cineva. Cineva mult așteptat pentru blândețea, smerenia și compasiunea Sa, cât și pentru judecata-I dreaptă. Până și insulele vor dori venirea Sa. Cineva, numit de Dumnezeul universului Robul Meu, Alesul Meu, Cel în care sufletul Meu Își găsește plăcerea. Isus!

Cum de s-a întâmplat, atunci, că doar puțini au crezut în ceea ce li s-a vestit? Și puțini au descoperit că era brațul lui Dumnezeu la lucru în lume?

Isus nu avea nici frumusețe nici strălucire omenească, nu era nimic în înfățișarea Lui ca să fie de dorit. Era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința. Când văd un astfel de om, ceilalți, de obicei, își ascund fața. Așa că ”noi” nu L-am luat în seamă.

Când a avut de suferit, fiind luat cu forța, când I s-au dat lovituri de pumni și lacerații, când a fost chinuit, batjocorit, și, la sfârșit, străpuns, toți au crezut că era pedepsit de Dumnezeu. Pe când rănile Sale de bice și de cuie, ne-au dat nouă vindecarea. Păcatele noastre, toată ura și nelegiuirea lumii a devenit rana și chinul Lui, ca noi să fim tămăduiți și să nu murim. Noi rătăceam ca niște oi, iar El era gata să devină Mielul de jertfă. Nici o violență, nici o înșelătorie nu s-a găsit în gura Lui, și totuși, I-au așezat mormântul lângă al celor răi și a fost pus în numărul celor fărădelege. Așa a fost planul lui Dumnezeu – să-L zdrobească prin suferință ca să ne salveze pe noi. Dar suferința nu a fost punctul final.

Înainte de citi Isaia 53 ați atras vreodată atenția cu ce se încheie Isaia 52?

”Iată Robul Meu va propăși!

Va fi măreț,

Va fi înălțat,

Va ajunge foarte sus...”

Chiar înainte de suferința Sa era clar că Domnul Isus va obține victorie. S-a întâmplat întocmai după cum s-a prorocit:

După ce Își va da viața, Isus Își va vedea sămânța și va trăi multe zile. Voia Domnului va propăși prin El. Va vedea lumina și va fi mulțumit. Va îndrepta pe mulți și va purta nelegiuirile. Va avea parte cu cei mari, va împărți prada cu cei puternici. (Isaia 53:11,12)

”Leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.” (Apocalipsa 5:5)

La încheiere, poți desena alături două coroane. Una cu spini și alta din aur. Cine o rabdă pe prima, neapărat va avea parte și de cea cu pietre scumpe. (Pe care oricum o va pune cu bucurie la picioarele lui Isus 😊 )

Aplicație:

• Ce te atrage cel mai mult la Domnul Isus?
• Cum ai descrie frumusețea Sa?