Ziua 13

Sfârșitul

Ce face lumea în Moldova sâmbătă înainte de Paști? Deși, la majoritatea, cozonacii au fost copți în timpul săptămânii (sau cumpărați), mai rămâne de vopsit ouăle, de pregătit mielul și alte bucate pentru masa de sărbătoare. Se finisează curățenia. Se aleg hainele curate pentru a doua zi. Așa am experimentat Sâmbăta Mare toată copilăria mea. Nu am văzut-o pe mama să stea jos o clipă, și nici pe noi nu ne-a lăsat 😊

În Israel, însă, sâmbăta este o zi cu totul diferită. Șabatul este ziua de odihnă. În tradiția evreiască, Șabatul începe în ziua de vineri, la un anumit timp după asfințitul soarelui, și se încheie a doua zi seara, la fel, după ce soarele apune. Porunca păstrării Șabatului este una din poruncile centrale ale Legii și ea constă în abținerea de la orice fel de muncă. Zilele săptămânii din calendarul ebraic sunt numite după ordinea lor numerică: ziua întâi – duminica, ziua a doua – luni...ziua a șasea – vineri, și doar cuvântul Șabat prezintă o excepție de la această regulă, însemnând în ebraică ”El s-a odihnit.” (Wikipedia)

Pentru Israel Șabatul nu însemna doar odihnă fizică și restabilire. În timpul acestei zile, fiecare familie citea împreună din Tora, mulțumeau și se rugau, în timp ce mâncau, discutau despre Dumnezeu, despre viață și despre lucrurile actuale pentru fiecare membru. Era o zi care-i unea în închinare și în relațiile de familie. De-a lungul secolelor evreii au ținut Șabatul cu sfințenie, iar atunci când deviau și începeau să facă lucruri neîngăduite de Șabat, Dumnezeu îi disciplina aspru.

În capitolul 19 din Evanghelia după Ioan citim că ziua în care a fost răstignit Domnul Isus era Ziua Pregătirii și Ioan chiar deschide o paranteză, menționând că Șabatul care avea să înceapă în acea vineri după asfințitul soarelui era o zi mare. Paștele căzu de Șabat. Astfel, moartea Domnului Isus în Ziua Pregătirii a avut loc în același timp când se jertfeau mieii pentru masa de Paști, care avea să aibă loc în seara acelei zile, începutul de Șabat.

Recent mi-am procurat o carte despre care auzisem multe și care m-a intrigat. Autorul cărții este David Limbaugh, iar titlul sună în felul următor: ”Găsindu-L pe Isus în Vechiul Testament.” Gândul principal pe care îl susține autorul este că Domnul Isus este prezent în Vechiul Testament aproape pe fiecare pagină și demonstrează cum fiecare din cărțile Vechiului Testament indică spre El. Într-adevăr, dacă ne gândim mai bine, ne dăm seama câte prorocii există în Scriptură despre El, câte ritualuri religioase sunt o oglindire a ceea ce slujbă a îndeplinit Isus și câte simboluri vorbesc despre persoana Sa.

”Iată Mielul care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1:29)

”După cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul Omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.” (Matei 12:40)

”Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul.” (Evrei 8:1-2)

”Domnul a zis lui Moise: ”Fă un șarpe și agață-l de un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el, va trăi.” (Numeri 21:8)

Iată încă câteva versete interesante din epistola către Evrei:

”Este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Șabat. Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s-a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!” (Evrei 4:9-11)

Puteți citi întregul capitol, și chiar o parte din cel precedent ca să înțelegeți mai bine despre ce este vorba, dar momentul descris ține de timpurile lui Moise, când poporul evreu a cârtit împotriva lui Dumnezeu și din cauza aceasta nu a putut intra în țara promisă. Au rătăcit, drept rezultat, patruzeci de ani în pustie, și abia copiii lor de s-au putut bucura de odihnă și prosperitate când Iosua (Cel care salvează) a cucerit Țara Canaanului. Autorul cărții către Evrei face paralela între odihna într-o țară pe care ți-a dat-o Dumnezeu și un alt fel de odihnă, numind-o odihnă de Șabat.

În vinerea când a murit Cristos, în ajunul zilei mari de Șabat, cei ce erau implicați s-au străduit să respecte cu strictețe toate regulamentele și să nu pângărească Șabatul. Ca să nu rămână trupurile pe cruce, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. Domnului Isus nu I-au aplicat această procedură, deoarece deja murise. Un ostaș I-a străpuns coasta să se convingă pe deplin și din ea a curs apă și sânge. Isus era mort. După aceea, Iosif din Arimateea a acționat curajos, dar și rapid, cerând de la Pilat învoire să înmormânteze trupul lui Isus. Pentru că era Ziua Pregătirii, și pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo, ca să reușească până va începe Șabatul. Femeile, care au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Șabat, s-au odihnit conform poruncii. Au făcut totul corect cum cerea Dumnezeu. Dar foarte curând, aveau să descopere ceva.

Șabatul pe care l-au respectat evreii de veacuri, odată cu moartea lui Isus, a trecut într-o nouă dimensiune. ”S-a sfârșit!”, a exclamat Cristos înainte de a-Și da ultima suflare. Mulți au crezut că acest sfârșit a însemnat finalul vieții Sale, pe când, în realitate, Cel care a stat culcat în mormânt, a revelat odihna lui Dumnezeu. Moartea Sa a marcat intrarea în Țara Veșniciei. ”V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi, și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” (1 Corinteni 15:3-5)

Mâine e Paștele. Se va mânca miel, pască, cozonac, se vor ciocni ouă roșii și se va spune: ”Hristos a înviat!” Savurând din plin Paștele, să nu uităm despre tot ce a muncit Domnul Isus pentru ca noi să putem intra în sărbătoare.

Ești invitat în odihna Lui. Oricând.