Ziua 11

Săbii și ciomege

Să revenim în Grădina Ghetsimani.

Iuda, deși plecat mai devreme de la cină, avea să ajungă și el pe Muntele Măslinilor. Dar nu de unul singur. Cu Iuda vine o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului, relatează Matei. Și de la Ioan aflăm detalii semnificative: ”Iuda a luat o cohortă și nișt gărzi de-ale conducătorilor preoților și de-ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme”. (Ioan 18:3)

Cuvântul tradus în română ca și cohortă este grecescul speira sau speiran. Cohorta era o subdiviziune a armatei romane și putea cuprinde între 300 și 500 de persoane. Acești soldați, antrenați extrem de bine, erau echipați cu cel mai contemporan armament. Ioan 18:3 ne mai spune că în noaptea în care Domnul Isus fusese arestat, ceata de soldați era însoțită de huperitas, gărzi ale conducătorilor preoților și Fariseilor, misiunea cărora consta în a veghea asupra ordinii publice de pe teritoriul Templului. Când sentința curții religioase de Lege era hotărâtă, ofițerii o executau. Această forță înarmată și de temut, staționată în Turnul lui Antoniu, se raporta la marii preoți, Farisei și Sinedriu. De aceea, putem trage concluzia că atunci când soldații romani și poliția Templului au sosit să-L aresteze pe Isus, grădina Ghetsimani se umpluse. Vreau să vedeți ce mulțime de oameni înarmați sosi în acea noapte ca să pună mâna pe Isus.

Ce i-a făcut pe conducătorii preoților să mobilizeze atâția militari? Poate Iuda le-a spus că ucenicii aveau săbii și erau gata să lupte pentru Învățătorul lor? Sau poate se temeau că Isus va folosi puterea Sa supranaturală? El avea deja faima unuia care face lucruri nemaiînchipuite! Trei ani a cutreierat Israelul vindecând o mulțime de oameni, scoțând demoni, ridicând oameni din morți. Era și un orator iscusit. Oamenii mergeau după El cu miile. Cu o astfel de situație, liderii Templului au hotărât că nu era posibil să pună mâna pe Isus fără a apela la forță armată, și una impunătoare. Iar Iuda, urma să le dea instrucțiuni: ”Acela pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să-L duceți sub pază.” Sărutarea lui Iuda, pe fondalul cohortei romane, înarmate până în dinți, păru și mai grotescă. Dar treaba a fost făcută. Au pus mâna pe Isus și L-au prins.

Văzând situația, Petru a înțeles că nu era de glumit. Simțea el că se va întâmpla ceva și era gata să moară pentru Învățătorul său. Dar nu fără luptă. ”Doamne, să lovim cu sabia?”, a întrebat el, și, cum nu era timp de pierdut, nu a mai ascultat răspunsul. A scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

”Pune-ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl? (Ioan) Toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! Sau crezi ca n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? (Mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri, cu siguranță, depășesc în putere cohorta romană.) Dar cum s-ar mai împlini Scripturile?” (Matei) Și a vindecat urechea lui Malcus. Planul pentru acea zi era altul.

”Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi Mă așezam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților.” Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui. Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului. (Luca)

Era clar că Isus Se preda în mâinile lor. Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. (Matei 26:56)

Ați observat deja ce mulți termeni militari sunt folosiți în aceste ultime capitole din Evanghelii. În continuare, se vor adăuga și termeni juridici, pentru că Isus este arestat și dus să fie judecat. Să urmărim câteva etape:

În fața lui Ana

Cohorta, comandantul ei și gărzile iudeilor L-au arestat pe Isus, L-au legat și L-au dus mai întâi acasă la Ana, socrul lui Caiafa, marele preot din acel an. Încă era noapte. Ioan, fiind cunoscut cu marele preot, se afla înăuntrul curții și l-a ajutat și pe Petru să intre. A vorbit cu portăreasa, dar mai bine poate vorbea cu altcineva, căci portăreasa l-a recunoscut ca pe unul dintre ucenici, și Petru trebuia a început să aibă probleme.

Era destul de frig și sclavii și gărzile se încălzeau la foc de cărbuni. Petru s-a ferit cât a putut din ochii portăresei și s-a dat mai pe lângă foc. Dar și acolo cineva l-a bănuit ca ucenic și Petru a trebuit să nege din răsputeri orice afiliere cu Isus. Tensiunea creștea. Cum de s-a nimerit tocmai ruda celui cui i-a tăiat urechea? Petru a înjurat ca să-i convingă că nu era el acela cu sabia. Și imediat a cântat cocoșul, iar privirea i s-a întâlnit cu cea a lui Isus. Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.

Iar Marele preot a continuat interogarea. I-a pus întrebări despre ucenici și despre învățătura Sa. Isus nu avea ce să ascundă: ”Întotdeauna am vorbit deschis, nu am făcut nimic în secret. Întreabă-i pe cei ce M-au ascultat.”

”Oficialul L-a lovit peste față. Cum vorbești cu Marele preot?” ”Dacă am spus ceva greșit, dovedește, dacă nu, de ce Mă lovești?” Era nevoie de dovezi și iudeii erau gata să aducă orice dovadă posibilă ca să-L condamne pe infractor.

La Caiafa

Spre ziuă Isus a fost dus legat la Caiafa și acolo s-au adunat toți cei care hotărau starea lucrurilor în Israel în acel timp - sfatul bătrânilor poporului, conducătorii preoților și cărturarii. Sinedriul. Interogatoriul a continuat:

- Tu ești Cristosul?

- Da. Dar voi nu Mă veți crede, dacă v-aș pune întrebări, nu Mi-ați răspunde și nu-Mi veți da drumul nicidecum.

Avea perfectă dreptate. Iudeii erau pregătiți cu o mulțime de martori care erau gata să spună orice, chiar dacă se încurcau și mărturiile lor nu coincideau. Cea mai reușită părea să fie aceea cu privire la Templu, precum că Isus amenințase că-l va distruge. Dar nici aia nu suna prea convingător și nicidecum nu puteau să ajungă la o sentință. Le sentința pe care o doreau ei în realitate – pedeapsa vu moartea.

- Veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului, a mai adăugat Isus.

- Deci ești Tu Fiul lui Dumnezeu?

- Da, sunt.

Atâta le-a trebuit. Nu mai aveau nevoie de nici o altă mărturie. Și-au sfâșiat hainele, așa se cuvenea când auzeai o blasfemie. Acuzatul singur și-a mărturisit vina. Unanim L-au condamnat la moarte.

Treptat, mânia acuzatorilor, pierdu stăvilarele. Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața și să-I spună – profețește. Gărzile l-au luat în palme, exact cum a profețit Isaia: ”Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau și obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și de scuipări.”

Mai rămăsese încă o etapă.

La Pilat

Pilat se afla la pretoriu, un fel de palat în care făcea judecata. I-au adus un condamnat pe nume Isus, acuzându-L că răscoală lumea împotriva Cezarului și se numește pe Sine Împărat. Iudeii nu doreau să intre în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mânca jertfa de Paști. Așa că Pilat L-a interogat pe Isus în lipsa lor.

- Ești Tu împărat?

- Tu o spui. Dar Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. E una care ține de adevăr. Eu M-am născut în lume ca să mărturisesc despre adevăr.

-Ce este adevărul? Pilat era foarte sceptic cu privire la adevăr. Caută-l la fundul mării...Totuși, nu a găsit nici o vină la Isus. A ieșit afară la conducătorii preoților și cărturari și le-a spus să-L judece ei.

”O, nu, noi nu avem dreptul să omorâm. Religia nu ne permite.” ”Chiar ai de gând să-L lași nepedepsit?! El incită poporul!

Pilat s-a înspăimântat un pic, dar a găsit un mod de a scăpa de responsabilitate. Isus este galileean, să-L judece Irod.

La Irod

Ce coincidență, Irod tocmai se afla la Ierusalim și s-a bucurat mult că avea să-L vadă pe Isus. Auzise multe despre El și dorea să vadă un semn. I-a pus multe întrebări, dar nu a căpătat nici răspuns, nici semne. Conducătorii preoților și Cărturarii au făcut efortul, s-au dus și ei la Irod. Erau acolo și L-au acuzat cu vehemență pe Isus în fața lui. Atunci Irod s-a purtat cu dispreț, și-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat în haină strălucitoare. Dar mai mult de-atât, nu știa ce să facă și L-a trimis înapoi la Pilat.

Înapoi la Pilat

Acela începuse deja a se enerva. A chemat pe toți conducătorii preoților, conducătorii și poporul:

”Nu accept acuzația voastră că este un răsculat și că duce în rătăcire poporul. Acest om este nevinovat. Nici Irod nu L-a găsit vinovat. Sentința mea este că nu a săvârșit nimic vrednic de moarte. Va purta o pedeapsă pe care o voi alege, pe urmă Îl voi elibera.”

Imediat L-au luat pe Isus și au pus să-L biciuiască. Soldații au împletit o cunună de spini (că doar Se credea împărat), I-au așezat-o pe cap și I-au pus o mantie purpurie. ”Plecăciune, Împărate al iudeilor!” Și-I dădeau palme. După pedeapsă L-au scos pe Isus însângerat, în manite și cu coroană în fața mulțimii. Iată Omul!

Ți-ar părea că la vederea Lui li s-ar fi strâns inima de milă. Dar nu.

- Răstignește-L! Răstignește-L! S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

Pilat s-a speriat și mai tare și L-a luat pe Isus din nou înăuntru în pretoriu.

- De unde ești?

Tăcere.

- Nu vorbești cu mine? Nu știi cine sunt? Am autoritate. Ce spun aceea se face. Dacă spun să te elibereze, te vor elibera. Dacă nu, nu.

- Nu ai decât atât cât ți-a fost dat. De aceea, cel ce M-a dat pe mâna ta, are păcat mai mare ca al tău.

De atunci căuta Pilat să-L elibereze. Dacă tot vor să omoare pe cineva, poate îl acceptă pe Baraba? Liderii Israelului, însă, aveau un glas puternic: ”Dacă faci așa – nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face împărat este împotriva Cezarului! Ai grijă Pilat, că-ți găsim noi și ție ac de cojoc! Acum, fă ce îți spunem”. Și au mai incitat și mulțimea:

- Eliberează-l pe Baraba, nu pe Isus. Iar pe Isus răstignește-L.

Trei încercări a avut Pilat să-L elibereze pe Isus, dar ei insistau cu strigăte puternice. ”Noi nu avem alt Împărat decât pe Cezar!” Argumentul era mai mult decât convingător și strigătele lor și ale conducătorilor preoților au biruit.

Pilat a șezut pe scaunul de judecată numit Gabbatha și a anunțat sentința oficială – condamnarea cu moartea prin răstignire. Era ziua pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea.

Aplicație:

• Cum a reușit Isus să stea neclintit în fața tuturor acestor lucruri?
• De ce a suferit atâta nedreptate, batjocură și durere? 
• Ce văd la Isus?