Te-ai întrebat vreodată dacă pentru tine și partenerul tău de viață romantismul are aceeași semnificație? Deseori în căsnicie observăm că romantismul trece printr-o criză de identitate.
Când abia ne căsătorisem soțul meu, Robbie, prefera să-și exprime romantismul chiar în mijlocul confruntărilor. Probabil el spera că aceasta îmi va potoli fumul ce-mi ieșea pe urechi, dar nu funcționa.
Peste ani, încă nu am ajuns la o înțelegere comună a ceea ce este romantismul. Deseori îi amintesc, că vizionarea știrilor pe canapea, în timp ce el își verifică conturile pe rețelele sociale, iar eu mă ocup de noul meu hobby, nu înseamnă „timp de calitate” petrecut împreună. El nu poate înțelege de ce ore întregi, petrecute în apropiere unul de celălalt, nu înseamnă nimic? Și vă asigur că nu e doar cazul lui.
Recent, am fost contactată de un domn, care se numea Don*, cu privire la un articol, scris de mine cu ceva timp în urmă, despre romantism. Soția acestuia, era profund dezamăgită de el, deși în viziunea lui, îi acorda ore întregi de atenție. Așa cum ambii lucrau de acasă, petrecea mult mai mult timp cu ea acum, decât înainte. Don considera că era suficient, însă când voia să meargă cu prietenii la vânătoare sau la pescuit, soția se supăra.
Nici Don, nici soțul meu nu mai știau ce să facă în încercarea de a ne face pe noi, femeile, fericite. După discuțiile cu ei și cu alte câteva femei în stare de nemulțumire, am ajuns la concluzia că romantismul este înțeles greșit – nici soții, nici soțiile nu știu ce înseamnă acesta cu adevărat. De un lucru sunt siguri, și anume, că acesta le lipsește. Din spusele lor, sunt deosebit de frustrante situațiile în care au avut loc nenumărate discuții de soluționare, dar fără succes.
Cred că anume aici greșesc multe cupluri: modul în care înțeleg romantismul. Puteți analiza un subiect o zi întreagă, dar până nu ajungeți la un înțeles comun al semnificației acestuia, nu puteți pretinde că ați ajuns la un acord propriu-zis.
Înainte să venim cu o definiție, haideți să vedem împreună ce nu este romantismul?
În orice relație, dragostea este mult mai importantă decât romantismul. Dragostea este spirituală, este o legătură, este un angajament, este o promisiune onorată. Dacă cineva se gândește: „Partenerul meu nu mă iubește pentru că nu face niciodată nimic romantic”, ar fi bine să-și arunce din cap această minciună. Apostolul Ioan a spus următorul lucru: „Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu faptă și cu adevărul.” (1 Ioan 3:18)
Aș vrea să vă mărturisesc că nu e nimic „romantic” în a aduce acasă salariul, a te ocupa de cele casnice sau a crește copii. Nu e romantică nici îngrijirea partenerului bolnav sau purtarea doliului pe parcursul unui an întreg. Nu e deloc romantică nici menținerea unei relații, atunci când ar fi mai ușor să renunți la ea. Toate acestea însă, sunt dovezi ale iubirii – cea mai profundă formă a ei. Romantismul poate fi creat oricând și de către oricine, dar dragostea adevărată poate fi atinsă doar prin determinare și muncă asiduă.
Sexul poate fi romantic. Solomon a spus: „Trei lucruri sunt mai pe sus de puterile mele, și chiar patru pe cari nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer, urma șarpelui pe stâncă, urma corabiei în mijlocul mării, și urma omului la o fată.” (Proverbe 30:18-19) Gândiți-vă la cele descrise de Solomon: când un bărbat se culcă cu o fecioară, trebuie să fie gingaș, răbdător și altruist. Nu se poate gândi doar la sine. Trebuie să o mângâie și să o facă să se relaxeze, iar asta începe prin a o face să se simtă în siguranță.
Evident, o femeie măritată nu mai este fecioară, dar nevoia de a simți că partenerului îi pasă de ea și că este în siguranță cu el în timpul intimității, sunt lucruri care se cer a fi experimentate pe tot parcursul căsniciei. Este ceva deosebit de frumos să apreciezi corpul partenerei, să o privești în ochi și să îi șoptești ceva frumos și intim. Apropierea și conectarea, rezultate în urma relațiilor intime, sunt de natură supranaturală, cu condiția respectării cadrului intenționat de Dumnezeu.
Dar sexul poate fi și foarte neromantic – egoist, unilateral și rece. Când unul din parteneri transformă menirea actului sexual în împlinirea propriilor plăceri, aceasta omoară romantismul. Multe femei, tratate în acest mod, vor face sex din obligație sau îl vor folosi drept unealtă pentru a negocia ceva. Procedând astfel, niciunul din parteneri nu se va bucura de beneficiile de durată ale intimității.
Un alt aspect, legat de acest subiect, îl reprezintă schema „romantism pentru sex”. Aceasta sugerează următoarele: „Eu îți ofer ceva romantic, iar tu mie – sex, în schimb”. Dacă în spatele gestului romantic se atestă un anume motiv, partenerul îl va deconspira mai devreme sau mai târziu. În acest caz, acțiunile sunt manipulatorii, nu romantice.
Romantismul este o expresie de apreciere și de valoare. Aceasta spune: „Ești special pentru mine și vreau să fac o sărbătoare în cinstea ta!” Romantismul e modul prin care îi comunici partenerului că nu îi iei dragostea drept un lucru obișnuit.
Îți mai amintești acel început al relației voastre înainte de căsătorie? Îți aduci aminte de acele gesturi romantice precum trimisul unui buchet de flori, pregătirea de a merge la întâlnire, planificarea unor surprize, dansurile? Toate acestea nu puteau fi nici pe departe expresii ale iubirii – cum poți iubi pe cineva pe care abia îl cunoști?! În schimb, gesturile romantice transmise celeilalte persoane veneau să semnaleze că ai văzut ceva special la ea, ceva ce o deosebea de ceilalți.
Acel set al implicațiilor romantice de până la căsătorie urmărea scopul să cucerească persoana dragă, să o atragă și să o apropie de tine. Iar acum, că deja e a ta, care ar mai fi sensul romantismului după căsătorie?
Ce bună întrebare! Atunci când vei afla ce este romantismul, vei reuși să înțelegi cele trei motive pentru care acesta rămâne important și după căsătorie.
Partenerul tău își dorește să știe că încă te mai preocupă fericirea lui. Acesta ar vrea să știe că tu observi și apreciezi în continuare valoarea pe care el sau ea o aduce în viața ta. Romantismul indică spre faptul că încă ești în stare să faci sacrificii în favoarea persoanei iubite. Anume din acest motiv, florile și ieșirile împreună sunt importante: îți petreci timpul sau cheltui banii câștigați din greu pentru a cumpăra cadoul ori pentru a organiza evenimentul. Ceea ce contează cu adevărat este intenția.
Oricine-și dorește să cunoască și să fie cunoscut. Așa ne-a creat Dumnezeu. Iar în căsnicie, vrem să vedem expresia acelei cunoașteri. Femeile nu-și doresc doar flori, ele vor să știe că tu le cunoști florile preferate. Iar un soț nu-și dorește doar sex, el vrea să știe că tu îl consideri în continuare atractiv și că-ți place să fii aproape de el. Cu toții ne dorim ca partenerii noștri de viață să ne iubească atât interiorul, cât și exteriorul, dorim să știm că ne apreciază și ne pun în valoare atât personalitatea, cât și ciudățeniile.
De multe ori Biblia folosește verbul „a cunoaște” ca pe un eufemism pentru sex, iar acest fapt conferă căsniciei statutul unei relații unice. Cei doi nu doar cunosc lucruri unul despre celălalt, ci chiar se cunosc cu adevărat; se înțeleg unul pe celălalt mai profund, mai intim și mai personal decât ar putea-o face vreodată orice alt om de pe planetă. Iar aceasta este mult mai mult decât cunoștință teoretică – e o cunoaștere la nivel de suflet. Cum altfel am putem exprima acest sentiment profund al iubirii decât prin romantism?
Expertul în mariaj Dennis Rainey a spus odată că mariajul seamănă cu două bărci într-un ocean. Dacă nu ții motoarele pornite la ambele, bărcile se vor depărta în mod natural una de alta.
Într-un mod asemănător, dacă în căsnicie, efortul pentru a rămâne apropiați emoțional (asta înseamnă a avea motoarele pornite) nu este depus de ambele părți, într-o zi, când copiii deja au crescut și și-au luat zborul, vă puteți trezi străini unul pentru celălalt.
Romantismul oferă cuplului oportunitatea de a naște amintiri speciale și de a întări legătura dintre cei doi, în așa fel, încât aceasta să reziste peste ani, chiar și atunci când copiii nu mai sunt prezenți fizic pentru a vă uni.
Ce ar putea fi romantic într-o relație depinde de personalitatea și preferințele partenerilor. Romantismul e diferit pentru fiecare cuplu. Uneia din prietenele mele nu-i place să primească flori: ea consideră că aceștia sunt bani cheltuiți în zadar, în schimb, preferă călăritul. Alteia îi place când soțul face curat la bucătărie, în timp ce ea se răsfață în cadă.
Când Don mi-a cerut sfatul, i-am spus că soția lui ar prefera să petreacă mai mult timp împreună cu el, decât doar să ateste prezența lui fizică prin casă. Nu era necesar să o ia la cumpărături sau să o invite la o plimbare în parc.
Una din cele mai frumoase călătorii în care Robbie și cu mine am fost plecați, a fost o călătorie în care am pescuit păstrăv. Nu l-am văzut niciodată mai îndrăgostit de mine decât atunci când am scos un păstrăv brun de aproximativ 1,5 kg. Șmecheria constă în a-ți cunoaște partenerul.
Bărbaților, 1 Petru 3:7 le spune: „Bărbaților, purtați-vă și voi cu înțelepciune cu nevestele voastre”. Asta înseamnă să-i cunoști florile și culorile preferate, să fii atent să vezi ce o face fericită.
Femeilor, Efeseni 5:33 le comunică: „iar soția să-și respecte soțul”. Apreciază-i hobby-urile și interesele. Lasă-l să-ți povestească despre lucrurile care îi plac și folosește acele cunoștințe pentru a-i demonstra cât de mult îl apreciezi.
Romantismul implică muncă, sacrificiu și timp, dar efortul contează foarte mult. Ar putea să nu-ți iasă perfect din prima, dar orice efort și încercare de a-ți face partenerul să se simtă cunoscut, seamănă sămânța iubirii care va aduce rod pe parcursul întregii vieți.
*nume modificat
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2024 Cru
Pune o întrebare