autor: Boris Kozyrev
Mulți sărbătoresc Crăciunul, dar puțini cunosc cu adevărat cum anume acesta trebuie sărbătorit. Totuși, interesul pentru tradițiile și istoria sărbătorii rămâne un subiect actual. În această perioadă Internetul abundă de rețete pentru masa de Crăciun. Rețelele comerciale încearcă să ne convingă că nu ne putem mulțumi doar cu cadourile de Revelion, mai e nevoie să cumpărăm ceva pentru cei dragi și de Crăciun. În biserici se țin slujbe festive, iar de o zi liberă suplimentară se bucură chiar și ateii.
Această situație, însă, ne oferă oportunitatea să clarificăm, totuși, ce sărbătoresc oamenii cu adevărat? Ce zi mai e și aceasta?
În română cuvântul „Crăciun” are o etimologie neclară. În rusă Рождество provine de la cuvântul „naștere” și este, de fapt, un cuvânt inventat special pentru a denumi această zi, deoarece persoana sărbătorită este și ea deosebită. În această zi sărbătorim nașterea lui Iisus Cristos.
Despre ce zi e vorba mai exact? Știm prea bine că, în diferite țări, Crăciunul este sărbătorit în zile diferite. Denominațiunile au o continuă dispută în această privință, dorind fiecare să-și impună propria versiune privind data adevărată. Dar cum a apărut această sărbătoare?
De fapt, nicăieri în Biblie nu găsim o dată anume la care s-ar fi născut Iisus. Orice zi poate fi considerată destul de întâmplător desemnată pentru marcarea acestei sărbători. Posibil, data cu care suntem obișnuiți a fost stabilită pentru a înlocui o sărbătoare păgână asociată cu solstițiul de iarnă, cu una creștină.
Dar haideți să ne întrebăm, de ce Revelionul se sărbătorește pe 1 ianuarie, și nu în martie sau în septembrie? Trebuie să admitem că și această dată este una accidentală în istoria Imperiului Roman. În unele țări, până și azi, Revelionul se sărbătorește în baza calendarului lunar, conform fazelor lunii, iar data se schimbă de la an la an.
În ceea ce mă privește, e o chestiune personală la mijloc. Ziua mea de naștere este vara. În anii de școală, aceasta era o problemă, deoarece toți prietenii meu erau plecați în vacanță. Eram nevoiți să sărbătorim toamna, într-o zi liberă de weekend.
În plus, se întâmpla ca vara să avem mai multe zile de naștere la rând în familia noastră. Prin urmare, chiar dacă ne adunam toamna cu rudele pentru a sărbători, o făceam, de cele mai dese ori, „en-gros”, într-o singură zi.
Dar știți, acest fapt nu m-a împiedicat deloc să mă bucur. Indiferent dacă era toamna sau vara, comunicarea cu prietenii, felicitările și cadourile erau la fel de plăcute.
Altfel spus, atunci când sărbătorim Crăciunul, nu sărbătorim o zi, ci un eveniment, și unul foarte și foarte special...
Iisus Cristos s-a născut în Betleem cu peste 2000 de ani în urmă. Nu obișnuim să ne amintim de zilele de naștere ale împăraților, oamenilor de știință sau poeților din epocile trecute. De ce atunci o lume întreagă ar sărbători ziua de naștere a unui băiețel născut în familia unui tâmplar? Cu atât mai puțin, născut într-un staul, într-un sătuc de la periferia Imperiului Roman?
Iisus nu a scris nicio carte, El nu a condus armate, nu a ocupat vreun post important.
E adevărat că Iisus a avut adepți. Mulțimi de oameni curioși L-au urmat, dar niciunul dintre acești oameni nu a fost gata să mijlocească pentru Învățătorul lor, atunci când acesta era executat!
Cu toate acestea, până azi, noul an din calendarul nostru sosește, având la bază nașterea Lui...
Creștinii cred că în acea zi Dumnezeu Însuși a coborât în staul, luând înfățișarea unui nou-născut.
Acest lucru este incredibil, în special pentru cei care cunosc câte ceva despre modul în care este descris Dumnezeu în Biblie. În mitologia antică, zeii obișnuiau să aibă copii. În religiile orientale, o persoană poate deveni ea însăși dumnezeu. Diferența dintre cele două nu este atât de mare.
Dar Biblia ne povestește despre un Dumnezeu invizibil, care nu încape în universul pe care l-a creat. Acest Dumnezeu este imposibil de imaginat chiar și pentru oamenii cu cea mai dezvoltată imaginație, este de necuprins pentru cele mai strălucite minți ale științei, este de neconceput pentru cei mai buni dintre noi.
Din acest motiv sărbătoarea Crăciunului este atât de importantă: un Dumnezeu, pe Care nici nu ni-L putem imagina, a vrut ca noi să-L cunoaștem.
Pentru ca întâlnirea noastră cu Dumnezeu să devină posibilă, a fost nevoie nu de o simplă naștere, ci de o Întrupare sau, altfel zis, de întruparea Dumnezeirii. Dacă ați auzit vreodată acești termeni teologici sofisticați, poate v-ați întrebat: ce înseamnă ei?
Biblia subliniază în mod repetat că Dumnezeu este Duh. El nu deține un corp material cum e în cazul nostru. De Crăciun, acest Duh invizibil s-a îmbrăcat, în mod miraculos, în trup omenesc. Dumnezeu s-a întrupat și, drept urmare, a devenit disponibil simțurilor noastre.
Dar de ce era necesar acest fapt? Și de ce a fost nevoie să fie Prunc? Nu putea oare atotputernicul Dumnezeu să se întrupeze într-o persoană matură, perfectă și puternică, într-un supraom poate...?
Dacă aș fi invitat să cunosc un miliardar, un președinte de țară sau vreo celebritate de talie mondială, recunosc că m-aș simți stânjenit. Cel mai probabil, nu aș ști nici ce să spun, nici cum să mă comport. Și dacă, din întâmplare, i-aș mai datora ceva acestei persoane, sau dacă viitorul meu ar depinde într-un anumit fel de ea... puțin probabil să am o comunicare sinceră cu această persoană.
Dar un copil mic nu intimidează în niciun fel. Dumnezeu a fost de acord să devină, nu doar materializat, ci și vulnerabil și accesibil oamenilor. Regele universului a devenit unul dintre noi.
Mai mult decât atât, Crăciunul e doar începutul. Iisus a trăit o viață asemănătoare cu a noastră, de la naștere până la moarte, ca noi să putem înțelege cine este și cum este El.
Trecând prin moarte, Cristos a continuat să ne facă cunoscută dragostea imensă a lui Dumnezeu pentru oameni. Iisus Cristos, singurul om de pe pământ care nu era sortit pieirii, a ales să moară de bunăvoie, suferind o moarte cumplită pe cruce.
Potrivit Lui, manifestarea iubirii supreme constă în capacitatea de a-ți da viața pentru cei dragi. Este exact ceea ce a făcut Dumnezeul întrupat: a suferit și a murit în locul nostru, ca să ne scape de despărțirea veșnică de Tatăl, ca noi să nu mai punem vreodată la îndoială dragostea Sa și modul în care relaționează cu noi.
De ce sărbătorim, totuși, o zi de naștere străină? Unii o fac din obișnuință, ca să nu supere sărbătoritul, alții – pentru că sunt în așteptarea unui ospăț. Mulți oameni sărbătoresc Crăciunul anume din aceste considerente.
De obicei, sărbătorim ziua cuiva de naștere pentru că ne bucurăm să cunoaștem acea persoană și să împărtășim cu ea bucuriile vieții, și pentru că este importantă pentru noi. Pe de altă parte, de ce să sărbătorim ziua de naștere a unei personalități, oricât de mare ar fi, după moartea acesteia? Ce tangență are ziua lui de naștere cu mine acum?
Crăciunul nu este doar un eveniment istoric din trecutul îndepărtat. Iisus Cristos a înviat din morți! Nici măcar moartea nu L-a putut învinge. Sărbătorim Învierea Mântuitorului din morți la Paști, dar povestea ispășirii și iertării tuturor păcatelor noastre a început la Betleem. Anume pentru aceasta a coborât Dumnezeu la noi.
Dacă vei crede acest lucru, ziua de naștere a lui Cristos va deveni o sărbătoare personală și pentru tine.
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2024 Cru
Pune o întrebare