Eram în căutare. Nu știam încă ce anume căutam, dar sufletul dorea ceva cu ardoare. Urechile îmi erau ciulite, iar ochii larg deschiși, ca nu cumva acel ceva să treacă pe alături de mine.
În locurile unde se știa vreun preot, omul purtător de Dumnezeu, acolo eram și eu. Chiar și înmormântările erau frecventate de mine, că doar acolo venea Părintele. De mică, tot ce era legat de Dumnezeu mă sensibiliza. Biserica era una la câteva sate, dar când ajungeam acolo, îmi găseam calmul. Șoapta oamenilor striga că nu trebuie să tulbur liniștea din locaș. Îmi doream așa de mult să păstrez acea stare de bine și după ce plecam acasă, dar de fiecare dată cu trecerea zilelor trecea și ea. Și din nou eram în căutare.
Dar iată că într-o zi, o domnișoară a bătut la ușa mea: ”Ați auzit despre cele patru legi spirituale?” Și mi-a povestit patru adevarări pe care nu le-am mai auzit vreodată. Că Dumnezeu mă iubește și are un plan pentru viața mea. Că păcatele mele sunt cele care mă despart de Dumnezeu și mă fac dușmanul Lui. Că Isus Cristos a murit pentru păcatele mele ca să mă pot împăca cu Dumnezeu. Și că eu pot avea parte de dragostea lui Dumnezeu crezând în Isus. Îndată mi-am dat seama că am găsit ce căutam - Pacea cu Dumnezeu.
În ziua când am cunoscut Pacea, când mi-au spus direct despre ea, am primit-o fără să ezit. Tot ce-am auzit m-a convins că e pentru mine, că-mi trebuie. Și Pacea a venit la mine. N-a venit singură și nici cu mâinile goale. A venit cu tot alaiul ei. Ca la o nuntă, cum vine mirele la mireasă: cu haine noi și cu bucurie ca să îmi facă și mie parte de ea.
Mulți se întreabă ce este pacea. Poate că întrebarea e greșită? Poate că Pacea e un Cine?!
Ce dacă Isus Cristos este Pacea? Unde este El acolo este și Ea. Fără El Pacea e o iluzie, ceva care pare că este, dar se risipește îndată. Pacea e Cineva care are viață și dăruiește viață.
Te-ai jucat verodată de-a baba-oarba? Când te leagă cineva la ochi, apoi te învârtește și apoi te strigă, iar tu, cu mâinile întinse, trebuie să bâjbâi pe întuneric și să cauți cine te-a strigat. Apăruse o problemă în viața mea și nu o puteam rezolva. Vroiam să scap de ea, că mult mă tulbura și mă simțeam ca legată la ochi și total dezechilibrată. Exact în jocul de-a baba-oarba. Ca să scap de frământare, căutam să privesc filme cu “happy end”. După cum se rezolvau problemele în film, îmi imaginam ca o sa se rezolve și la mine și adunam câteva firicele de pace și curaj. Insă, dezamăgirea venea imediat a doua zi.
Unde-i curajul? Unde-i pacea? Gata, s-au dus!
Pentru ca ceea ce credeam ca e pace era, de fapt, o iluzie.
“ Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!”, scrie în evanghelia după Ioan, capitolul 14. „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”, scrie mai departe tot în acest capitol. Nu era un lucru neobișnuit să citesc Biblia și mai înainte, dar de data aceasta am luat aceste fraze foarte personal. M-am agățat de ele, s-au prins de inima mea. Am crezut cuvintele pe care le-a zis Isus ucenicilor Săi de parcă mi le-a spus mie personal. Situația nu se schimbase, dar Pacea lui Isus se făcea simțită tot mai mult. Zilele treceau și, în timp, am înțeles că pentru a avea pacea lui Hristos trebuie să lupt cu mintea mea, cu gândurile mele. De atunci Pacea a devenit prietena mea.
Anii au trecut, dar ea și acum îmi ține companie. O iubesc, îmi e dragă de nu mai pot. Când văd că s-a dus încep să o caut, să alerg să o găsesc, să o păstrez, să o cultivez. Așa e ea, bună de iubit, bună de prietenă. E atât de plăcută, încât vrei să o ai nu doar în inimă, ci și în famila ta, în casa ta, la serviciu și oriunde nu te-ai duce. O porți cu tine acolo unde este rece și gol, ca ea să umple totul cu lumină și căldură.
Dacă încă nu ai descoperit Pacea, caut-o fără ezitare. Ea se vrea găsită. Și, într-o zi, aștept să îmi povestești și mie cum v-ați întâlnit.
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2024 Cru
Pune o întrebare