În studiile prezentate mai jos vom analiza bazele credinței creștine. Tema principală a Bibliei este relația noastră cu Dumnezeu. Așa a fost gândit de la bun început. Acest tip de relație cu Creatorul nostru ne ajută să obținem răspunsuri la cele mai profunde întrebări. Relația noastră cu Creatorul a fost distrusă în mod îngrozitor, dar mesajul lui Isus constă în faptul că există un plan de mântuire.
Vom vorbi despre modul în care acest plan de mântuire este descris în Biblie și despre cum putem avea o relație cu Dumnezeu.
Isus deseori povestea istorii sau pilde pentru a le transmite oamenilor adevărul profund despre Dumnezeu într-un limbaj simplu. Una dintre cele mai bine cunoscute istorii ale Sale este despre un tată și cei doi fii ai săi.
Isus le vorbea oamenilor extrem de religioși din vremea aceea. Ei Îl criticau pe Hristos pentru faptul că El comunica cu cei care erau priviți cu dispreț și considerați pleava societății. În această istorie Isus spune că oamenii sunt despărțiți de Dumnezeu nu numai din cauza lăcomiei și a imoralității lor.
Citiți cu atenție istoria de mai jos.
El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moșie care mi se cuvine!» Și tatăl a împărțit între ei averea. Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. S-a dus și s-a alipit de unul din cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii. Ar fi dorit el să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! Și-a venit în fire și și-a zis: «Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune:
– „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajații tăi!”» Și s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare! Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim, pentru că acest fiu al meu era mort și trăiește iarăși, era pierdut și a fost găsit!» Și au început să se veselească.
Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri și l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. Acesta i-a răspuns:
– «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» Atunci el s-a înfuriat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și a stăruit de el să intre. Însă el i-a răspuns tatălui său:
– Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!
Tatăl i-a zis:
– Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și acum trăiește, era pierdut și a fost găsit!
Iar acum citiți pe fragmente această istorie, răspunzând la întrebări.
El a mai zis:
„Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moșie care mi se cuvine!» Și tatăl a împărțit între ei averea. Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată.
După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. S-a dus și s-a alipit de unul din cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii. Ar fi dorit el să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! Și-a venit în fire și și-a zis: «Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajații tăi!”»
Pentru cei dintre voi care citiți pentru prima dată această istorie, trebuie să precizăm că porcul era considerat un animal necurat. Hrănirea porcului era considerată o muncă josnică.
Și s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare! Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim, pentru că acest fiu al meu era mort și trăiește iarăși, era pierdut și a fost găsit!» Și au început să se veselească.
Din cauza contactului său cu porcii, acest om era considerat necurat din punct de vedere spiritual, ceea ce înseamnă că el era o rușine pentru familia sa. Pentru asta, în societatea de atunci, putea fi omorât cu pietre. Însă hainele, inelul și sandalele vorbeau despre iertare și restabilirea statutului de membru al familiei.
Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri și l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» Atunci el s-a înfuriat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și a stăruit de el să intre.
Casa tatălui este un loc plin de dragostea lui. Tatăl are autoritate. Fiul cel mic a plecat de acasă. Dar mai târziu fiul cel mare a refuzat să intre în ea.
Însă el i-a răspuns tatălui său:
– Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!
Tatăl i-a zis:
– Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și acum trăiește, era pierdut și a fost găsit!“
Isus nu spune cum se termină această istorie. Pe ascultătorii săi „autoneprihăniți” (încrezători în sine, religioși) Isus îi aseamănă cu fiul cel mare. Reacția lor la pilda lui Hristos ilustrează, de fapt, sfârșitul acestei istorii.
În această istorie Isus subliniază că putem fi la fel de pierduți și în goana după plăcere, și în goana după încrederea de sine și religiozitate. Ambii fii erau interesați doar de ceea ce puteau obține de la tatăl lor. La rândul său, tatăl în fiecare moment al acestei pilde era gata să le ofere fiilor săi tot ce avea, indiferent de atitudinea lor față de el.
În această pildă, atitudinea fiilor față de tatăl lor simbolizează esența problemei relației noastre cu Dumnezeu. În următoarea parte a studiului nostru vom vorbi de ce Dumnezeu este atât de important și de ce indiferența față de Dumnezeu nu este o idee bună.
citește mai mult
Scrie-ne! Noi vom lua legătura cu tine, ca să-ți răspundem la întrebări și să te susținem.
Toate discuțiile sunt confidențiale.
© 2017 - 2024 Cru
Pune o întrebare