Dragostea

„În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Intrând la ea, îngerul a zis: – „Salutare, ție căreia ți s‑a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!” (Luca 1:26-28)

Fiecare dintre noi am primit câte un dar neplăcut. Și nu mă refer la cadoul nedorit gen: „mi-ai cumpărat acest bluză urâtă?” Mă refer la genul de cadou ce pare fi mai degrabă o așteptare ambalată într-o hârtie de cadou. Astfel de daruri, de fapt, nu sunt daruri deloc. Ci sunt tratative, adesea manipulatoare."

Este evident că Maria a mai primit anterior cadouri nedorite. Răspunsul ei ne sugerează aceasta.  

„Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.” (Luca 1:29)

Este ca și cum Maria s-ar întreba „Ce fel de dar este acesta? Ce vrei de la mine? Ce îmi scapă din acest scenariu mult prea bun pentru a fi adevărat?” 

Viața ne învață să profităm de ocazie. Așteptăm să ne „surâdă norocul.” Ne gândim că odată și odată cecul va veni și nu vom fi în stare să îl plătim. Simțim poverile anumitor așteptări în viață, și, de cele mai multe ori, simțim că abia mai putem ține pasul. Punem anumite așteptări pe umerii altora și suntem dezamăgiți atunci când aceștia nu se ridică la înălțimea așteptărilor. 

Aceast fel de viața este ca o tranzacție. 

Dar dragostea lui Dumnezeu este diferită. El ne amintește, la fel ca și Mariei că „norocul nu există” 

„Îngerul i‑a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu!” (Luca 1:30)

Cea „hăruită” trebuie să își aducă aminte că „Dumnezeu i-a oferit harul.” Cu toții trebuie să ne amintim aceasta.

C.S. Lewis în cartea sa „The Four Loves” descrie ceva numit darul-dragostei (gift-love). 

Darul dragostei este opusul tranzacției. Darul dragostei este felul de iubire ce nu necesită și nu așteaptă reciprocitate. Dar depinde în întregime de cel ce o dăruiește. Cu așa fel de dragoste, celui căruia îi este oferită trebuie doar să o primească. 

Acesta este tipul de dragoste pe care Dumnezeu o are pentru noi. Singurul răspuns adecvat acestui fel  de iubire este un răspuns activ-pasiv. Este o poziție a inimii dispusă să primească. Ea nu spune: „Voi face ca aceasta să se întâmple,” ci spune doar: „lasă să fie.”

„Maria a zis: – Iată‑mă, sunt roaba Domnului! Facă‑mi‑se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.” (Luca 1:38)

Maria se pune la dispoziția Domnului, nu din constrângere, datorie sau încordare - ci din dragoste. Darul dragostei lui Dumnezeu produce această dragoste în Maria. 

Acesta este unul dintre cele mai contestate puncte pentru noi toți cei ce suntem persoane a dragostei-tranzacție (citește: noi toți). 

Darul dragostei este generativ! Generează dragoste! Darul dragostei este produs în mod spontan și ne modelează inima care era dragoste-tranzacție, cu toate obsesiile ei legate de „după faptă și răsplată,” ce pot doar să greșească.

Dacă nu mă crezi, iată răspunsul Mariei la darul dragostei lui Dumnezeu:

Maria a zis:

„Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a roabei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. El a făcut o minune cu brațul Său; i‑a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. I‑a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i‑a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale. El l‑a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu‑Și de mila Sa, așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și seminței lui, în veci!” (Luca 1:46-55)

Maria folosește această expresie „El a făcut aceasta!” de nouă ori în acest poem, pe care o rostește privind în sus. Totul este despre El și ce a făcut El! Când ai de a face cu darul dragostei lui Dumnezeu, nu poți decât să vezi căile Lui de a iubi. Nu poți să nu Îl lauzi. Nu poți să nu Îl iubești. 

De acest Crăciun, amintește-ți că dragostea lui Dumnezeu este darul dragostei. Numai și numai un dar al dragostei. Așa să fie. 

…

Rugăciune:

Doamne, adu-mi aminte de darul dragostei tale. Ajută-mă să îl primesc. Așa să fie!

Pune în practică:

Fă o listă cu modurile în care simți că relația ta cu Dumnezeu a fost ca o tranzacție. Care sunt acele „să fie așa și nu altfel” ori „să faci așa și nu altfel” de obiceiuri și moduri de gândire pe care ar trebui să le mărturisești și să îți ceri iertare?

Odată ce ai înțeles că tendințele tale de dragoste tranzacțională, mulțumește-I lui Dumnezeu că dragostea Lui nu este așa.

Scrie o pagină de rugăciuni de laudă, centrată pe Dumnezeu, mulțumindu-I pentru darul dragostei Sale.